Arhivă categorie Pneumologie in Galati

Definitia bronsitei cronice este: tuse cu expectoratie timp de 3 luni consecutiv, cel putin 2 ani la rand. Se vorbeste de bronsita cronica obstructiva atunci cand bronhiile prezinta leziuni ireversibile cu rasunet asupra functionarii plamanilor. Cauza principala este fumatul. Se asociaza frecvent cu emfizemul pulmonar.

Frecventa
Afectiune larg raspandita responsabila de un numar crescut de decese. Numarul de cazuri noi este in crestere.

Semne si simptome
In stadiul de bronsita cronica obstructiva apare o dificultate in respiratie ( dispnee) ce survine initial la efort, apoi chiar si in repaus. Ea se accentueaza in timpul episoadelor de infectie respiratorie, cand se observa aparitia expectoratiei mucoase sau purulente si eventual a cianozei ( coloratie albastra a buzelor si a varfurilor degetelor, din cauza lipsei de oxigenare a sangelui).

Investigatii
Auscultatia evidentiaza raluri sugestive pentru afectarea bronsica. Radiografia pulmonara arata semne de distenie a plamanilor ( coaste orizontalizate, diafragm aplatizat). Evaluarea functiei respiratorii se face cu ajutorul probelor functionale respiratorii. Prelevarea unei probe de sange dintr-o artera ( de regula din artera radiala in dreptul articulatiei pumnului)permite dozarea gazelor sangvine, adica determinarea concentratiei oxigenului si a dioxidului de carbon din sange.

Evolutie si complicatii
Evolutia naturala se face mai mult sau mai putin rapid – in special in functie de regimul de viata al pacientului – spre insuficienta respiratorie cronica, ce necesita administrarea de oxigen la domiciliu, in general 24 de ore din 24. Celelalte complicatii sunt reprezentate de: infectiile pulmonare care, la pacientii cu plamani deja afectati, pot antrena o insuficienta respiratorie ce necesita spitalizarea intr-un serviciu de terapie intensiva ( reanimare).

Tratament
Tratamentul pe termen lung include medicamente care dilata bronhiile ( bronhodilatatoare), medicamente antiinflamatorii ( derivati ai cortizonului), antibiotice in timpul infectiilor, kineziterapie si, in formele avansate, administrarea continua de oxigen. Complicatiile acute pot impune utilizarea respiratiei artificiale.

Preventie si educatie
Intreruperea fumatului este imperios necesara in stadiul de bronsita cronica simpla, care este inca reversibila. Vaccinarea antigripala si antipneumococica este indicata in stadiul de bronsita cronica obstructiva.

Embolie pulmonara – obstructie brusca a unei artere pulmonare [A 6-35] de catre un cheag de sange. Aceasta impiedica plamanul sa isi indeplineasca rolul in cadrul respiratiei; intr-adevar, daca aerul continua sa ajunga in alveole, sangele nu mai circula pe la acest nivel, ceea ce impiedica intrarea oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon din sange.
Principala cauza este tromboza venoasa profunda de membru inferior: cheagul se detaseaza , urca spre inima si trece in artera pulmonara, unde se blocheaza. Principalii factori favorizanti sunt imobilizarea prelungita ( dupa o operatie sau o nastere, imobilizare in gips, o calatorie lunga cu avionul [sindromul clasei turist] etc.), pilulele contraceptive, fumatul , anomaliile de coagulare ( deficit de antitrombina III etc.).

Frecventa
Reprezinta o patologie des intalnita si una din cauzele de moarte subita.

Semne si simptome
Semnele cele mai frecvente sunt durerea in piept, senzatia de respiratie dificila cu accelerarea acesteia si anxietate. Existenta unei tromboze venoase profunde la nivelul membrului inferior reprezinta un argument in favoarea acestui diagnostic. Tabloul poate fi grav de la inceput, cu scaderea brutala a tensiunii ( colaps) si insuficienta respiratorie.

Investigatii
Analiza numita dozarea gazelor sangvine permite masurarea concentratiei de oxigen si de dioxid de carbon din sange, prin prelevarea de sange din artera radiala de la nivelul articulatiei pumnului. Explorarile care permit evidentierea lipsei circulatiei intr-o regiune a plamanului sau vizualizarea cheagului sunt: scintigrafia pulmonara, examenul angio-CT, ecografia transesofagiana sau angiografia pulmonara.

Evolutie si complicatii
Tratata precoce, evolutia emboliei pulmonare este in general favorabila. Complicatiile sunt: recidiva, starea de soc si, in cazurile cele mai grave, stopul cardiac. Uneori, in special in caz de recidiva, pot ramane sechele cardiace: se vorbeste atunci de cordul pulmonar cronic.

Tratament
In formele grave, artera poate fi desfundata cu ajutorul unor medicamente care dizolva rapid cheagul, numite trombolitice si in mod exceptional prin interventie chirurgicala.

Preventie si educatie
Preventia consta in mobilizarea cat mai precoce a pacientului, mersul pe jos, purtarea de ciorapi de contentie si administrarea de medicamente anticoagulante, injectate o data pe zi sub pielea abdomenului ( heparine cu greutate moleculara mica) in mod sistematic, in toate situatiile cu risc. In unele cazuri se monteaza un filtru in vena cava inferioara pentru a preveni urcarea cheagurilor spre inima si a evita recidivele.

Bronsiolita – Infectie respiratorie acuta provocata de un virus ( virusul sincitial respirator sau VSR, in 70-80% din cazuri ) afectand sugarii si copiii sub varsta de 2 ani, ce poate determina obstructia bronhiilor de calibru mic.

Frecventa
Epidemiile care apar iarna ridica probleme serioase prin suprasolicitarea spitalelor.

Semne si simptome
Boala debuteaza cu o rinofaringita, 2-3 zile mai tarziu apar semne respiratorii care se agraveaza progresiv, cu tuse seaca evoluand in chinte, insotite de o respiratie accelerata si dificila: toracele se destinde cu dificultate si coastele devin vizibile in timpul inspirului, nasul se penseaza si bebelusul geme. Apare de asemenea un zgomot suierator in timpul expirului care se aude inca de la intrarea in camera ( wheezing).

Investigatii
La auscultatie sunt prezente semne de obstructie bronsica. Radiografia pulmonara evidentiaza distensia plamanilor.

Evolutie si complicatii
Este o boala impresionanta si nelinistitoare pentru parinti, dar cu evolutie in general favorabila in 6-8 zile. Suprainfectarea cu bacterii este posibila. Grupele cu risc ce pot dezvolta forme grave sunt prematurii sub 3 luni, copii cu boli cardiace, pulmonare sau deficite imunitare ( boli in care mecanismele de aparare ale organismului sunt slabite). In caz de aparitie a semnelor de epuizare respiratorie, prezente in mai putin de 5% din cazuri, se impune spitalizarea.

Tratament
Forma simpla poate beneficia de tratament la domiciliu, in care kineziterapia respiratorie joaca un rol esential.
Forma severa necesita spitalizare si tratament care asociaza administrarea de oxigen, kineziterapia si alimentarea prin gavaj sau perfuzie.
In unele cazuri, rare de altfel, este necesara respiratia artificiala.

Chilotorax – acumulare de limfa in pleura. Este consecinta iesirii limfei, ca urmare a unei leziuni ( tumora, plaga chirurgicala, traumatism), din canalul toracic [A 7-8] ( cel mai mare vas limfatic din organism).

Semne si simptome
Semnele sunt cele ale unui revarsat lichidian pleural: durere, jena in respiratie, sunet mat la percutie si liniste la auscultatia regiunii toracice care corespunde leziunii ( tesutul pulmonar prin care circula aerul, care se aude la auscultatie si care suna ca pielea de toba atunci cand se percuta toracele, este presat de lichidul prezent in pleura).

Investigatii
Punctia pleurala extrage un lichid laptos, bogat in grasimi ( lipide) si in globule albe ( limfocite). Leziunea (cel mai frecvent obstacol) de pe canalul toracic este detectat prin tomografie computerizata sau prin limfografie. Aceasta din urma permite vizualizare pe radiografie a vaselor limfatice, in care s-a injectat, la nivelul piciorului, o substanta care le opacifiaza.

Evolutie si complicatii
In lipsa tratamentului, revarsatul lichidian se reface rapid prin punctie. Acesta se poate infecta si poate provoca ingrosarea pleurei (polipleurita).

Tratamentul
Revarsatul lichidian dispare in cateva zile prin drenaj pleural: introducerea in pleura, printre doua coaste, a unui tub conectat la o pompa de aspiratie, permite evacuarea lichidului si alipirea din nou a celor doua foite ale pleurei. In cazul in care acumularile de limfa persista, injectarea unei substante chimice in pleura permite sudarea celor doua foite (simfiza pleurala chimica). Este necesara de asemenea compensarea unei perfuzii a pierderii de grasimi eliminate odata cu evacuarea limfei. In caz de esec, o interventie chirurgicala simpla permite inchiderea canalului toracic.

B.P.O.C. inseamna BronhoPneumopatie Obstructiva Cronica.
BronhoPneumopatie = boala a Bronhiilor si a Plamanului. Obstructiva = Obtureaza, astupa, ingusteaza caile respiratorii. Cronica = nu se vindeca, este permanenta ( si se agraveaza in timp).
Aparatul respirator este format din cai respiratorii ( canale de aer ale plamanilor, bronhii) si plamani.

Caile respiratorii ( canalele de aer ale plamanilor, bronhii)
– au forma tubulara, cilindrica
– se ramifica progresiv, din ce in ce mai mult, devenind din ce in ce mai mici ( precum crengile unui copac) pana la cel mai mic nivel, un „saculet” numit alveola.

Plamanii
– alveolele sunt cele mai mici „parti” care alcatuiesc tesutul pulmonar
– la nivelul alveolei, oxigenul trece din plaman in sange si bioxidul de carbon este eliminat din sange inapoi in plaman si apoi in atmosfera
– aceste schimburi de gaze sunt posibile datorita fenomenului de inspir ( cand „trageti” in plaman aerul imbogatit cu oxigen) si expir ( cand eliminati aerul imbogatit cu bioxid de carbon din plaman in atmosfera)
Astfel primind oxigen si eliminand bioxid de carbon, toate celule din organism supravietuiesc si functioneaza normal.
In BPOC, plamanii si bronhiile sufera modificari importante, de cele mai multe ori ireversibile, permanente.

Aceste modificari importante si permanente care se agraveaza pe masura ce trece timpul determina manifestari specifice ale pacientului cu BPOC:
– dificultatea de a respira ( dispneea)
– toleranta la efort din ce in ce mai scazuta
– tusea cronica cu eliminare de sputa ( flegma)

Modificarile din BPOC care sunt permanente si se agraveaza pe masura ce trece timpul sunt:
– distrugerea structurilor plamanilor, alveolelor, numita Emfizem
– inflamatia cailor aeriene si secretia de mucus ( sputa, flegma) in exces ( in cantitate crescuta), numita Bronsita Cronica

Simptomele sau manifestarile bolii variaza ca severitate si frecventa de aparitie:
– pot sa apara mai des sau mai rar, de la cateva ori pe zi la cateva ori pe saptamana sau de la un sezon la altul.
– uneori se pot agrava in timpul noptii sau la efort fizic. Manifestarile bolii apar din cauza ingustarii cailor respiratorii ( obstructia bronhiilor), ceea ce nu permite aerului nici sa intre si nici sa iasa din plamani.
In astmul bronsic puteti avea urmatoarele manifestari:
– respiratie dificila sau senzatie de sufocare
– respiratie suieratoare ( wheezing) – sunete slabe, ca de fluierat ( cand eliminati aerul din plamani)
– constrictie toracica – senzatia ca „va strange”, „va apasa” pieptul.
– tuse persistenta iritanta, uscata sau insotita de eliminarea unei substante albicioase sau transparente gelatinoase – in special noaptea sau dimineata la trezire sau in momentul efectuarii unor activitati fizice.
Uneori tusea poate fi singura manifestare a astmului ( astm atipic).
Manifestarile bolii pot sa apara sau sa se inrautateasca in timpul noptii, trezindu-va din somn. De asemenea, manifestarile bolii pot sa apara sau sa se agraveze in functie de anotimp.

In plus, manifestarile frecvente pot determina
– tulburari de somn
– oboseala in timpul zilei
– un nivel scazut al capacitatii de a munci si chiar absente de la scoala sau de la locul de munca

Fiecare pacient cu astm bronsic este unic. Nu toti pacientii cu astm au aceeasi cauza de declansare a manifestarilor bolii!
Pacientii nu reactioneaza la fel la toti factorii posibili care declanseaza crizele de astm.

Pneumotoraxul spontan. Cavitatea pleurala ( virtuala) devine reala prin patrunderea intre cele doua foite pleurale a unei mase gazoase ( de obicei aer), care face ca plamanul ( desolidarizat de torace) sa se stranga spre hilul sau. Spre deosebire de pneumotoraxul artificial, terapeutic ( folosit pe scara larga in deceniile 3-6 ale secolului trecut in tratamentul tuberculozei), Pneumotoraxul spontan poate sa survina in conditii patologice: in tuberculoza pulmonara, prin perforarea in cavitatea pleurala a unei masei necrozate sau a unei caverne ( reactia lichidiana consecutiva infectarii pleurei cu bacili Koch si germeni din arborele bronsic se transforma repede intr-o pleurezie purulenta, care era greu de tratat pe vremea cand nu aparusera inca antibioticele); prin ruperea unor aderente pleurale in urma unui efort mare sau brusc; prin ruperea bulelor de emfizem in cavitatea pleurala in urma unui efort fizic violent ( strigat, miscare, contuzie toracica, tuse violenta, stranut); prin perforarea toracelui (injunghiere, glonte, fractura costala).
In momentul perforarii si patrunderii aerului, bolnavul simte o durere brusca, violenta, ca o lovitura de cutit, cu fenomene de soc ( paloare, sudori reci, puls accelerat, de amplitudine mica), dispnee brusca, uneori intensa, cu cianoza, fenomene provocate de turtirea brusca a plamanului, eliberat de solidaritatea cu peretele toracic. Uneori intalnim un Pneumotorax spontan in care presiunea intrapleurala creste cu fiecare inspiratie si, din cauza unui mecanism de ventil, aerul nu mai poate fi evacuat cu ocazia expiratiei. Comprimarea plamanului si deplasarea mediastinului se accentueaza progresiv, punand in pericol viata bolnavului. Cand cauza Pneumotoraxului este „pleznirea” unei caverne mari in cavitatea pleurala si perspectivele de inchidere sunt practic inexistente, este necesara interventia chirurgicala de urgenta, in urma careia prin extirparea lobului corespunzator, se poate salva viata bolnavului.
Tratamentul prevede: punerea bolnavului in repaus absolut, aspirarea continua prin ac a aerului care a invadat cavitatea pleurala, calmarea bolnavului care este speriat si respira greu ( se poate administra morfina), calmarea tusei, oxigen, tonicardiace, gesturi terapeutice usor de realizat intr-un serviciu de reanimare.
In Pneumotoraxul spontan recidivant se introduc substante iritante ( talc, sange propriu, oleu camforat, glucoza) ca sa se lipeasca pleurele in urma reactiei lichidiene care are loc.

Colagenozele sau bolile colagenului sunt afectiuni ale tesutului conjunctiv, caracterizate prin necroza fibrelor conjunctive si a substantei fundamentale a tesutului conjunctiv, cu scleroza intregului sistem conjunctiv. Considerate ca boli autoimune ( reactii de aparare in contra propriilor tesuturi), se manifesta prin fenomene de hipersensibilitate care dau nastere la modificari inflamatorii, degenerative si nodulare in tesutul conjunctiv. Simptomele sunt practic asemanatoare in toate formele care fac parte din cadrul colagenozelor: stare subfebrila, pierdere in greutate, dureri articulare, dispnee. Modificarile anatomice constau in general in aparitia formatiunilor nodulare si aspectelor de fagure. Ca tratament se administreaza cortizon, care da ameliorari.
– Lupusul eritematos diseminat, cu modificari in toate organele, da ca manifestari pulmonare: pleurezii repetate, pneumonii, fibroza interstitiala, edem pulmonar, cavitati, zone de atelectazie, abcese pulmonare. Simptomele sunt foarte variate: febra, dureri articulare, noduli subcutanati, anemie, ganglioni mariti, hipertensiune arteriala, tulburari digestive si renale, iar din partea plamanilor: tuse, dispnee, expectoratie mucoasa, hemoptizii. Cu cortizon pot fi obtinute ameliorari.
– Sclerodermia este o scleroza progresiva a tesutului conjunctiv, caracterizata prin ingrosarea si pierderea elasticitatii pielii si care provoaca aparitia in plamani de chisturi, fibroza si pierderea elasticitatii. Dispneea progresiva este simptomul dominant.
– Poliartrita reumatoida se manifesta cu atingerea articulatiilor, pleurezii, noduli in pleura si plamani, procese infiltrative, fibroza pulmonara, care dau tuse, dureri, dispnee.
– Periarterita nodoasa este inflamatia cu necroze a peretilor arterelor si a tesutului din jurul lor. In plamani apar nodului, infiltrate, zone de infarct, bronsiectazii. Clinic se noteaza fenomene de astm bronsic, bronsita cronica, hemoptizii. Focarele, asemanatoare cu pneumoniile, nu reactioneaza favorabil la antibiotice, pentru ca de fapt sunt infarcte.

Plamanul de soc. La bolnavii care se afla in stare de soc in urma unei infectii, operatii sau a unui traumatism, poate sa survina o insuficienta pulmonara, deoarece plamanul este un organ important in circuitul sangvin general. Ca simptome se inregistreaza hiperventilatie prin marirea frecventei respiratiilor, in cazuri mai severe dispnee si cianoza. Tratamentul este cel al starilor de soc – cortizon, medicamente anticoagulante si administrare de oxigen.

Boli infectioase. In orice boala infectioasa, cu bacterii sau virusuri, se impune controlul pulmonar radiologic, care poate sa surprinda la timp pneumoniile si emboliile pulmonare cu material infectios din septicemii.

Alte boli. Si in alte boli pot sa apara modificari pulmonare. Astfel: in boli metabolice ( obezitate, amiloidoza, depuneri de substante grase fosforate, mucoviscidoza), boli ale sangelui ( leucemii, poliglobulii), boli de piele ( eritem poliform, neurofibromatoze), boli renale, boli endocrine, boli date de unele medicamente.