Pneumologia este o sub specialitate a medicinii interne care se concentreaza pe prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor care afecteaza plamanii si tractul respirator. Iata cateva dintre cele mai frecvente afectiuni pe care pulmonologii le diagnosticheaza si le trateaza:
Astmul. O afectiune cronica caracterizata prin respiratie suieratoare periodica, etanseitate toracica, respiratie si tuse. Atacurile de astm apar atunci cand inflamatia cailor respiratorii le determina sa se ingusteze, restrictionand fluxul de aer in si din plamani. Atacurile pot dura minute sau zile si pot fi periculoase daca fluxul de aer devine restrictionat sever.
Bronsiectazia. O afectiune care rezulta din deteriorarea si dilatarea (largirea) marilor cai respiratorii bronsice. Tuburile bronsice se intind, formand mici buzunare unde se dezvolta infectia. O persoana se poate naste cu bronsiectaza sau o poate dobandi mai tarziu in viata, de obicei ca urmare a inhalarii unui obiect strain sau din cauza infectiilor pulmonare recurente. Aproximativ jumatate din toate cazurile din Statele Unite astazi sunt cauzate de fibroza chistica.
Bronsita. Inflamarea cailor respiratorii, de obicei cauzata de infectie. Poate fi de scurta durata (acuta) sau cronica. Simptomele includ o tuse care produce mucus, respiratie suieratoare, probleme de respiratie, oboseala si febra usoara. Bronsita acuta urmeaza adesea o infectie respiratorie virala, cum ar fi o raceala sau gripa. O infectie bacteriana secundara este de asemenea comuna.
Boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC). BPOC este un grup de boli pulmonare care implica inflamatii ale cailor respiratorii, leziuni ale tesutului pulmonar si flux de aer limitat. Bronsita cronica si emfizemul sunt cele mai frecvente forme de BPOC. In BPOC, tuburile care transporta aerul si in afara plamanilor sunt partial obstruate, ceea ce face dificila respiratia. Fumatul este cauza cea mai frecventa a BPOC, desi expunerea pe termen lung la alti agenti iritanti pulmonari, cum ar fi praful, substantele chimice si poluarea, poate provoca sau contribui la BPOC.
Bronsita cronica. O forma de BPOC. Bronsita cronica poate fi diagnosticata atunci cand pacientul a avut o tuse cu mucus excesiv in cele mai multe zile ale lunii timp de cel putin 3 luni.
Emfizem. O forma de BPOC. Emfizemul implica deteriorarea sacilor de aer (alveole) din plamani. Sacii de aer pierd elasticitatea si nu sunt capabili sa se dezumfla complet, ceea ce ii impiedica sa se umple cu aer proaspat pentru a furniza in mod corespunzator oxigen organismului.
Boala pulmonara interstitiala. Boala pulmonara interstitiala (ILD) este un termen larg care include o lista lunga de afectiuni pulmonare cronice. Desi simptomele variaza in functie de tipul specific de ILD, respiratia si tuse uscata sunt comune pentru multe dintre aceste tulburari. ILD este de obicei o afectiune progresiva, care incepe cu inflamatia tesuturilor pulmonare profunde si, in cele din urma, are ca rezultat cicatrizarea alveolelor (sacilor de aer) si a structurilor lor de sustinere (interstitiul). Aceasta cicatrice, numita fibroza, face ca tesuturile in mod normal elastice ale plamanilor sa se inabuseasca, ceea ce interfereaza cu respiratia normala si poate ingreuna desfasurarea activitatilor de rutina fara a iesi din respiratie.
Boala pulmonara profesionala. Boala care este cauzata de expunerea la substante iritante sau toxice in mediul de munca. Aceste substante pot declansa probleme respiratorii acute sau cronice cu o expunere unica severa sau mai frecvent datorita expunerii prelungite sau repetate.
Azbestoza. Cicatrizarea progresiva a tesutului pulmonar cauzata de expunerea la fibre microscopice a azbestului. Azbestoza este cea mai frecventa la lucratorii din constructii si industrie.
Biseninoza . O afectiune cronica care implica obstructia cailor respiratorii mici, care duce la o functie pulmonara grav afectata. Cea mai frecventa cauza este praful provenit din prelucrarea canepei, a inului si / sau a bumbacului.
Plamanul fermierului O reactie alergica cauzata de expunerea la un organism care creste pe fan, paie, boabe si alte materiale organice gasite in ferme. Plamanul fermierului poate aparea intr-o forma acuta, simptomele asemanatoare gripei se dezvolta intre 4 si 8 ore dupa expunerea la praful mucegait. Poate aparea, de asemenea, ca o boala cronica care se dezvolta treptat si provoaca leziuni progresive la plamani. Plamanul fermierului poate fi controlat, dar nu poate fi vindecat.
Pneumonita de hipersensibilitate. O inflamatie acuta sau cronica a cailor respiratorii cauzata de expunerea la un alergen inhalat, cum ar fi mucegaiul, bacteriile sau ciupercile. Sacii de aer ale plamanilor se inflameaza si pot dezvolta tesuturi cicatrizate fibroase, care interfereaza cu functionarea normala si provoaca probleme de respiratie si tuse.
Silicoza. O boala pulmonara cauzata de expunerea la praf de siliciu in mine, turnatorii, operatii de sablare si fabricarea de piatra, argila si sticla. Tesutul cicatricial se formeaza in plamani si creste substantial riscul de tuberculoza.
Fibroza pulmonara. Grosirea si cicatrizarea plamanilor, in special a interstitiului (zona din si in jurul vaselor mici de sange si a sacilor de aer unde are loc schimbul de oxigen si dioxid de carbon). Aceasta duce la o scadere a capacitatii plamanilor de a extrage oxigenul din aer.
Artrita reumatoida este o boala inflamatorie care afecteaza in principal articulatiile si tesuturile din jur. Cu toate acestea, poate deteriora si plamanii, provocand inflamatia mucoasei plamanilor (pleurita), acumularea de lichid in jurul plamanilor (revarsat pleural), noduli reumatoizi (mici umflaturi) in plamani si cicatrizarea plamanilor (fibroza pulmonara) ).
Sarcoidoza. O boala inflamatorie care se caracterizeaza prin granuloame (grasimi minuscule de celule imune) care se pot dezvolta si se aglomereaza impreuna in organe, afectand modul in care functioneaza aceste organe. Sarcoidoza incepe de obicei in plamani sau ganglioni, dar poate afecta in cele din urma alte organe. Pe langa plamani si ganglioni limfatici, organele cele mai frecvent afectate sunt pielea, ochii si ficatul. Cursul bolii variaza mult, de la o afectiune usoara care se imbunatateste de la sine la o boala severa si progresiva, care provoaca daune permanente organelor. Nu exista o cauza cunoscuta si nici o modalitate cunoscuta de a preveni sarcoidoza.
Articolul de mai jos are rol informativ, si nu inlocuieste in niciun caz sfatul medicului specialist.
Testarea functiei pulmonare (consult pneumologie) include o gama larga de teste care masoara cat de bine inspira si expira plamanii si cat de eficient transfera oxigenul in sange. Cele 3 teste principale ale functiei pulmonare sunt spirometria, masurarea volumului pulmonar si testarea capacitatii de difuzie. Fiecare dintre aceste teste ofera informatii diferite despre sanatatea si functionarea plamanilor si ajuta la diagnosticul si monitorizarea bolilor respiratorii.
Spirometria Acesta este un test pentru a evalua cat de bine expira plamanii. Vi se va cere sa respirati intr-un aparat bucal conectat la un instrument numit spirometru. Spirometrul masoara cantitatea de aer pe care o vor inspira si expira plamanii intr-un timp specificat. Vi se poate cere sa respirati normal sau sa respirati adanc si sa expulzati respiratia cu forta. Cantitatea de aer pe care o expirati in timpul unei respiratii fortate (numita „volumul expirator fortat” sau FEV) si cantitatea totala de aer pe care o expulzati in timpul testului (numita „capacitate vitala fortata” sau FVC) sunt masuri importante pe care medicul va folosi pentru a va diagnostica starea si pentru a va monitoriza raspunsul la tratament. Spirometria este utila in special pentru evaluarea bolilor pulmonare obstructive, cum ar fi astmul si boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC).
Medicul dumneavoastra poate avea instructiuni specifice pentru a va ajuta sa va pregatiti pentru un test de spirometrie. Acestea pot include solicitari prin care va abtineti sa utilizati bronhodilatatorul sau inhalatorul pentru o anumita perioada de timp inainte de test, sa nu beti alcool si sa nu mancati o masa grea sau sa faceti exercitii viguroase timp de cateva ore inainte de test. In mod ideal, nu ar trebui sa fumati cu 24 de ore inainte de testare.
Consult pneumologie pentru masurarea volumului pulmonar (pletismografia) Pletismografia este o procedura nedureroasa care masoara capacitatea totala a plamanilor. Acest tip de test este util in special in evaluarea bolilor pulmonare restrictive, in care o persoana nu poate inspira un volum normal de aer. Afectiunile pulmonare restrictive pot fi cauzate de inflamatie sau cicatrizarea tesutului pulmonar sau de anomalii ale muschilor sau scheletului peretelui toracic. In timpul pletismografiei, va veti aseza intr-o camera etansa, introduceti un tub de respiratie in gura si inspirati si expirati un volum masurat de aer. Apoi, un obturator va inchide tubul respirator si vi se va cere sa respirati impotriva rezistentei obturatorului. Acest lucru va determina volumul toracic sa se extinda, iar aceasta crestere a volumului toracic va reduce usor volumul din camera etansa. La randul sau, presiunea din interiorul cutiei se va schimba, iar aceste modificari vor permite determinarea volumului total al plamanilor. Pentru a va pregati pentru pletismografie, purtati haine confortabile care nu va vor restrange respiratia si evitati sa mancati mese grele timp de cel putin 3 ore inainte de test.
Testarea capacitatii de difuzie (DLCO) Pentru a determina cat de eficient transfera plamanii dumneavoastra oxigen din aer in fluxul sanguin, medicul dumneavoastra poate comanda un test de capacitate de difuzie (numit si DLCO, care inseamna „capacitatea de difuzie a plamanului pentru monoxid de carbon”). Capacitatea de difuzie se masoara atunci cand respirati monoxid de carbon pentru o perioada foarte scurta, adesea doar o respiratie. Cand expirati, se masoara concentratia de monoxid de carbon. Diferenta dintre cantitatea inhalata si cantitatea expirata permite medicului dumneavoastra sa estimeze cat de rapid poate trece gazul (oxigenul) din plamani in sange. Capacitatea redusa de difuzie poate indica boala pulmonara interstitiala si fibroza. Pentru a va pregati pentru DLCO, evitati mancarurile grele pentru cateva ore inainte de test si nu fumati cel putin 4 ore inainte de testare. De asemenea, medicul dumneavoastra va poate oferi instructiuni mai specifice.
Testarea cu exercitii cardiopulmonare (CPET) Blocarea respiratiei poate fi cauzata de functionarea afectata a plamanilor sau a inimii. Testarea de ultima generatie cu exercitii cardiopulmonare (CPET) permite medicului dumneavoastra sa faca aceasta distinctie la fata locului. Medicul dumneavoastra poate recomanda CPET pentru mai multe motive. De exemplu, puteti face CPET ca precautie inainte de operatie. Daca aveti boli cardiace sau pulmonare, CPET va putea ajuta pneumologoul sa stabileasca ce nivel de exercitiu este potrivit pentru dvs. si daca trebuie sa utilizati oxigen in timpul exercitiului fizic. CPET masoara modul in care plamanii, inima si muschii reactioneaza la exercitii fizice. Testele pot fi efectuate folosind o bicicleta fixa sau o banda de alergare. Pe masura ce exersati, se vor masura cantitatea de aer pe care o respirati, cat de mult oxigen aveti nevoie si cat de rapid si eficient bate inima voastra. In functie de tipul de test, este posibil sa purtati o masca de fata sau un dispozitiv bucal si sa aveti electrozi aplicati pe pieptul dvs. pentru a monitoriza activitatea inimii. Doua dintre cele mai comune teste de exercitii cardiopulmonare sunt testul VO2 max si testul prag anaerob. Anomaliile VO2 max si / sau pragul vostru anaerob pot indica o afectiune precum BPOC, boli cardiace ischemice, insuficienta cardiaca congenitala sau hipertensiune pulmonara. Pentru a va pregati pentru testarea exercitiilor cardiopulmonare, nu mancati timp de 2 ore inainte de test, abtineti-va de la consumul de lichide timp de 1 ora inainte de test si nu fumati cel putin 8 ore inaintea testului. Ar trebui sa purtati haine si incaltaminte confortabile. De asemenea, medicul dumneavoastra va poate oferi instructiuni mai specifice.
Test VO2 max VO2 max (denumit si „absorbtie de oxigen”) se refera la volumul maxim de oxigen pe care il puteti metaboliza in timpul exercitiului fizic. Cu cat VO2 este mai mare, cu atat sunteti mai capabil sa faceti exercitii fizice. VO2 max se masoara prin efectuarea exercitiului pe o banda de alergare sau pe o bicicleta stationata in timp ce respirati printr-un sistem cu doua valve. Aerul va intra prin camera, dar va fi expirat prin senzori care masoara volumul si concentratia de oxigen. Intensitatea exercitiului dvs. va creste treptat modificand viteza sau inclinarea benzii de alergare sau rezistenta pe bicicleta. Pe masura ce intensitatea volumului de munca va creste, la fel va fi si consumul de oxigen, pana cand va atinge un varf. Acest varf este VO2 max.
Test prag anaerob Pragul anaerob este punctul in care muschii tai consuma mai mult oxigen decat pot oferi inima si plamanii. Cand ajungeti in acest punct, lactatul incepe sa se acumuleze in fluxul dumneavoastra de sange. La fel ca in cazul VO2 max, cu cat este mai mare pragul anaerob, cu atat sunteti mai indelungat. Masurarea pragului anaerobic presupune prelevarea de probe de sange (de regula un pinprick in degetul mare) in timpul unui test de exercitiu in timp ce intensitatea este crescuta progresiv.
Studii de oximetrie Oximetria este o metoda nedureroasa si noninvaziva pentru masurarea cantitatii de oxigen din sange. De obicei implica o clema asezata pe ureche sau deget. Clema este atasata de un dispozitiv (oximetrul) care transmite un fascicul de lumina prin vasele de sange si masoara cata lumina este absorbita de sangele oxigenat si deoxigenat. Un tehnolog va poate monitoriza citirile timp de cateva minute in timp ce sunteti asezat pentru a va evalua nivelul de oxigen in repaus, fara oxigen suplimentar. Apoi, daca este necesar, poate fi administrat oxigen suplimentar pentru a va aduce oxigenarea la nivelul recomandat de medic.
Test de sase minute de mers Este posibil ca medicul dumneavoastra sa doreasca sa va observe nivelul de oxigen ca raspuns la efort. In acest caz, tehnologul va va ajuta sa mergeti cu un clip senzor de oximetrie in loc timp de 6 minute. Daca nivelul dvs. de oxigen scade, vi se poate cere sa repetati testul cu oxigen suplimentar. Acest proces se poate repeta cu cantitati din ce in ce mai mari de oxigen pana cand nivelurile dvs. sunt suficiente.
Oximetrie nocturna Oximetria nocturna este masurarea nivelului de oxigen din sange in timpul somnului. In unele cazuri, aceasta procedura poate fi facuta acasa folosind un mic oximetru portabil echipat cu un modul de memorie care poate inregistra o noapte completa de date despre oxigen si rata pulsului. Medicul dumneavoastra poate utiliza aceste informatii pentru a ajuta la diagnosticarea problemelor pulmonare, a apneei in somn si a altor tulburari legate de somn. In functie de constatari, puteti fi trimis la un specialist in tulburari de somn.
Gaz de sange arterial cu co-oximetrie Gazul arterial este un test obisnuit de proba de sange care masoara nivelurile de oxigen si dioxid de carbon din sange pentru a determina cat de bine functioneaza plamanii. Un test de sange arterial utilizeaza sange extras dintr-o artera, de obicei de la locul pulsului de la incheietura mainii. Pe langa masurarea nivelului de oxigen si a dioxidului de carbon din sangele dvs., acest test va masura pH-ul sangelui si nivelul bicarbonatului. Valorile anormale ale oxigenului, dioxidului de carbon si ale pH-ului pot indica modificari ale functiei pulmonare, functiei inimii si a circulatiei, functia renala sau alte probleme. Co-oximetria masoara nivelurile de compusi numiti carboxihemoglobina si oxihemoglobina in sange. Scopul co-oximetriei este de a detecta deficienta de oxigen la nivelul tesuturilor (hipoxie). Pentru a efectua acest test, o clema de coximetru nedureroasa va fi plasata pe deget si un fascicul de lumina va fi transmis prin sange.
Testul de provocare bronsic Testul de provocare bronsic este utilizat pentru a evalua cat de sensibile sunt caile respiratorii din plamanii tai. In prima parte a acestei proceduri, veti fi supuse testelor functiei pulmonare (de obicei spirometrie) pentru a masura cat de mult aer puteti inspira si cat de repede puteti respira. Apoi veti inspira un compus pulverizat numit metacolina, urmat de o repetare a testelor functiei pulmonare. Rezultatele inainte si dupa vor fi comparate pentru a determina ce schimbari exista in respiratia ta. Vi se poate cere sa opriti utilizarea medicamentelor inhalate sau orale pentru o anumita perioada de timp inainte de procedura. De asemenea, vi se poate cere sa nu mancati timp de 2 ore inainte de test.
Radiografie Radiografia (radiografia) toracica este cea mai frecventa radiografie diagnostica. O radiografie toracica este utila pentru evaluarea plamanilor, inimii si peretelui toracic si poate fi utilizata pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea emfizemului, pneumoniei, bolilor de inima, cancerului pulmonar si a mai multor alte afectiuni medicale.
Radiografia este o procedura nedureroasa care dureaza doar cateva minute. Nu este necesara o pregatire speciala.
Tomografie computerizata (CT) O tomografie computerizata (tomografie computerizata) face imagini mai detaliate decat o radiografie tipica. In timpul unei scanari CT, sunt generate imagini in sectiune a structurilor toracice din corpul vostru, inclusiv plamanii, inima si oasele si tesuturile din jurul acestor zone. Scanarea CT este o procedura nedureroasa si neinvaziva. Pregatirea pentru testare dureaza aproximativ 10 minute, iar scanarea CT dureaza 15 pana la 20 minute.
Testarea sangelui pentru alergii O alergie este un raspuns imun anormal la anumite substante numite alergeni. Simptomele comune de alergie includ congestie, respiratie suieratoare, tuse, mancarime, stranut, lipsa respiratiei si nasul curgator. Alergiile sunt legate de mai multe boli respiratorii, inclusiv sinuzita si astmul. Un test de alergie la sange necesita colectarea unei mostre mici de sange. Proba este expusa la un alergen si apoi este masurata pentru un raspuns specific la anticorp. Tipurile de teste de alergie la sange efectuate pot include testul imunosorbent legat de enzima (ELISA), testul de eliberare a histaminei bazofile in vitro si testul radioalergosorbent (RAST). Rezultatele acestor teste pot ajuta medicul dumneavoastra sa determine cauza simptomelor dumneavoastra.
Serologii pentru boala pulmonara interstitiala Boala pulmonara interstitiala (ILD) este un termen general care include peste 130 de boli pulmonare cronice. Simptomele care stau la baza acestor boli sunt adesea similare, astfel incat medicul dumneavoastra poate recomanda testarea serologiei (sangelui) pentru a ajuta la diagnosticarea unei boli pulmonare specifice.
Alte teste si proceduri Urmatoarele servicii si proceduri pentru a ajuta la diagnosticarea si / sau tratamentul afectiunilor pulmonare: Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) Tomografia cu emisie de pozitron (PET) este o tehnica de imagistica medicala. In PET, radioizotopii (compusi care contin agenti radioactivi) sunt introdusi in organism in scopul imaginarii, evaluarii functiei organului sau localizarii bolii sau a tumorilor. Radioizotopii sunt de obicei injectati in fluxul sanguin. Dupa administrarea radioizotopului, va exista o perioada de asteptare in timp ce radioizotopii devin concentrati in tesutul de interes. Vi se va cere sa va odihniti in liniste in acest timp. Imaginile PET sunt generate prin detectarea radiatiei din particule minuscule numite pozitroni, care sunt emise de la radioizotopul care vi s-a administrat inainte de procedura. Camerele de detectare speciale vor fi concentrate pe zona de interes si, odata detectata suficienta radiatie, un computer va crea o imagine care arata unde se afla izotopul in interiorul corpului. Procedura de scanare poate dura 30 pana la 45 de minute. Vi se poate cere sa nu mancati peste noapte inainte de test. Medicul dumneavoastra va va informa despre orice preparat special necesar.
Bronhoscopia cu fibra optica Bronhoscopia cu fibra optica este o procedura in care un tub ingust, flexibil, cu o camera minuscula la capat este introdus prin nas sau gura in plamani. Acest lucru ofera o vedere a cailor respiratorii si, de asemenea, permite medicului sa colecteze probe de tesut pulmonar. Bronhoscopia cu fibra optica poate fi facuta ca o procedura de diagnostic (pentru a afla mai multe despre o problema) sau ca o procedura terapeutica (pentru a trata o problema existenta). Un anestezic local sau local va fi pulverizat in gura si gat inainte de procedura. De asemenea, puteti primi medicamente IV care va ajuta sa va relaxati. Unele teste pot necesita post in prealabil, precum si o sedere peste noapte in spital. Medicul dumneavoastra poate avea solicitari suplimentare de pregatire.
Biopsii transbronchiale cu ac si forceps In timpul bronhoscopiei, pot fi introduse ace mici sau forceps prin bronhoscop pentru a colecta probe de tesut din plamani. Medicul dumneavoastra va va instrui cand sa respirati si sa iesiti, deoarece se obtin probe mici de tesut pulmonar. De obicei, acest pas se repeta pana cand s-au recoltat mai multe probe. O tehnica imagistica numita fluoroscopie poate fi utilizata pentru a ajuta la indreptarea forcepsului si / sau acului catre zona dorita a plamanului. Fluoroscopul este o masina mare care consta dintr-o sursa de raze X si ecran fluorescent, cu pacientul plasat intre aceste dispozitive. Radiografia X este apoi concentrata pe zona tinta, iar imaginile sunt evidentiate si afisate pe un monitor pentru a imbunatati vederea medicului in timpul procedurii. Monitorul poate include, de asemenea, o camera video, care inregistreaza imaginile in timp ce sunt redate in timp real.
Dilatatie si stentare bronsica Ocazional, terapii precum dilatarea si stentarea pot fi efectuate in timpul bronhoscopiei. Dilatarea implica largirea cailor respiratorii, in timp ce stentingul este folosit pentru a ameliora constrictia cailor respiratorii. Un bronhoscop flexibil este de obicei utilizat pentru aceste proceduri. Daca se utilizeaza un bronhoscop rigid, probabil va fi necesara anestezia generala.
Pneumologia este un domeniu al medicinei care se concentreaza pe sanatatea sistemului respirator. Pneumologii trateaza totul, de la astm la tuberculoza.
Ce este sistemul respirator? Sistemul respirator include organele care va ajuta sa respirati. Cele trei parti majore ale acestui sistem sunt caile respiratorii, plamanii si muschii respiratori.
Caile respiratorii includ: nas gura faringe laringe trahee bronhii bronhiole alveole Voi folositi mai multi muschi in timpul respiratiei. Cea mai notabila este diafragma. Ceilalti muschi sunt clasificati in grupuri, care includ:
muschii intercostali, care ajuta la inhalare muschii accesorii, care ajuta la inhalare, dar nu joaca un rol principal muschii de expiratie, care ajuta la expirarea puternica sau activa
Ce este un pneumolog? Acesti specialisti diagnosticheaza si trateaza afectiunile care afecteaza sistemul respirator la barbati si femei, precum si la copii. Pneumologii au experienta in urmatoarele tipuri de afectiuni respiratorii:
infectios structural inflamator neoplastic, ceea ce inseamna ca are de-a face cu o tumora autoimuna In unele cazuri, acest lucru se extinde la sistemul cardiovascular. Anumite afectiuni, cum ar fi boala vasculara pulmonara, pot afecta mai intai sistemul respirator, dar continua sa afecteze si alte organe din corp.
Un pneumolog poate lucra in propriul birou sau ca parte a unei clinici multidisciplinare. De asemenea, pot lucra in mediul spitalicesc, in special in sectiile de terapie intensiva sau spitale specializate.
Ce este pneumologia? Pneumologia este un domeniu de medicina care se concentreaza in mod special pe diagnosticarea si tratarea afectiunilor sistemului respirator.
Subspecialitatile pneumologiei includ: boala pulmonara interstitiala, care se concentreaza asupra bolilor pulmonare marcate de inflamatii si cicatrici persistente pulmonologie interventionala, care foloseste ingrijiri multidisciplinare pentru a trata afectiunile cailor respiratorii, cancerul pulmonar si boli pleurale transplant pulmonar, management inainte si dupa operatie boala neuromusculara, care se refera la afectiuni care apar din cauza insuficientei musculare respiratorii boala pulmonara obstructiva, care implica ingustarea sau obstructia cailor respiratorii probleme de respiratie in somn
Cerinte de educatie si formare profesionala Pentru a deveni pneumolog, trebuie sa obtii o diploma de sase ani la facultate. Apoi, trebuie sa completati un program de pregatire de patru ani, de rezidentiat. Dupa ce ai finalizat rezidentiatul, se sustine un examen care atesta cunostintele acumulate. Examenul se sustine in fata unei comisii de specialitate.
Ce boli trateaza pneumologii? Bolile pe care le trateaza frecvent pulmonologii includ:
astm bronsiectaziile, o afectiune care implica inflamatie si exces de mucus bronsita, care se intampla atunci cand aveti cai respiratorii inferioare inflamate boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), care determina un blocaj al fluxului de aer emfizem, care se intampla atunci cand alveolele din plamanii dvs. sunt deteriorate boli pulmonare interstitiale, care afecteaza spatiul si tesutul din plaman boli pulmonare profesionale, care pot aparea din cauza inhalarii de praf, substante chimice sau proteine apnee obstructiva de somn, care face ca respiratia sa incetineasca sau sa se opreasca in intregime atunci cand dormi
Ce proceduri folosesc pneumologii? Pneumologii pot utiliza si interpreta examene si teste pentru a ajuta la determinarea unui diagnostic legat de plamani. Acestea pot include urmatoarele:
Scanare CT pentru a obtine imagini detaliate ale oaselor, muschilor, organelor grase si vaselor de sange din piept fluoroscopie toracica, un test cu raze X pentru a vedea cat de bine functioneaza plamanii ecografie toracica pentru examinarea organelor si a altor structuri toracice biopsie pleurala pentru a elimina o mica proba de tesut din pleura, care este membrana care inconjoara plamanii testul functiei pulmonare, un test de respiratie pentru a vedea cat de bine iti functioneaza plamanii test de oximetrie a pulsului pentru a determina nivelul de saturatie de oxigen din sangele dumneavoastra toracocenteza pentru a elimina si proba de lichid din jurul plamanilor tubul toracic pentru a elimina aerul sau lichidul din jurul plamanilor bronhoscopie pentru a examina calea respiratorie si pentru a determina daca aveti probleme in traheea, caile respiratorii inferioare, gatul sau laringe studiu de somn pentru a ajuta la diagnosticarea tulburarilor de somn, cum ar fi apneea de somn In cazul bolilor si afectiunilor pulmonare mai grave, un pulmonolog va poate adresa unui chirurg toracic pentru proceduri, cum ar fi o lobectomie pentru a indeparta o portiune a unui plaman bolnav sau un transplant de plamani.
Cand ar trebui sa te programezi pentru o vizita la un cabinet de pneumologie? Daca aveti simptome neobisnuite, trebuie sa va intalniti cu medicul dumneavoastra de familie. Acesta va efectua un examen medical si va va evalua starea generala. Acesta va poate da o trimitere la un pneumolog daca: aveti dificultati de respiratie aveti o tuse persistenta aveti tuse regulata cu sange sau mucus fumati aveti pierderi in greutate inexplicabile aaveti probleme cu exercitiile fizice din cauza problemelor de respiratie
Cautati un cabinet de pneumologie in Galati? Atunci puteti fi siguri ca l-ati gasit. Cabinetul de pneumologie si medicina somnului Dr. Anamaria Necula va pune la dispozitie urmatoarele servicii medicale: Consultatie pneumologie care includ: Astm bronsic, BPOC, Pneumonii, Infectii acute de tract respirator, Tumori pulmonare. Deasemenea in acest cabinet de pneumologie puteti sa faceti spirometrie simpla si cu test de bronhodilatatie care ajuta in stabilirea diagnosticului si/sau a stadiului evolutiv a urmatoarelor afectiuni: astm, bronhopatie cronica obstructiva, pneumopatie interstitiala, emfizem.
Cabinet medical pneumologie Galati
Atentie: In cabinetul medical de pneumologie Dr. Anamaria Necula, puteti beneficia si de servicii medicale gratuite de pneumologie decontabile CAS pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie sau de la un medic specialist in contract cu CAS. Consultatiile legate de medicina somnului (somnologie) nu sunt decontate deocamdata de CAS, ceea ce presupune ca pacientul va plati in intregime costul serviciilor.
Doctor pneumolog bun Galati
Daca esti in cautarea unui medic pneumolog care sa te trateze cu respect si in acelasi timp unul care sa aiba rezultatele pe care le astepti, l-ai gasit. Cabinet pneumologie Dr. Anamaria Necula reprezinta in acest moment cabinetul cu cele mai multe recenzii pozitive din Galati, asa ca lasam pacientii sa spuna daca au fost satisfacuti de calitatea serviciilor.
Pneumologie Galati
Telefon: 0743662589 Adresa: Situat in Micro 40, cabinet medical nr. 3, Bulevardul Milcov, Galați 800675, langa farmacia Elixir .
Definitie si cauze Bronsita acuta este o inflamatie acuta a bronhiilor care antreneaza o crestere a cantitatii de secretii si care apare in general ca urmare a unei infectii virale. Suprainfectarea cu bacterii este frecventa.
Frecventa Este o infectie foarte frecventa, benigna la persoanele sanatoase, dar care poate avea consecinte serioase daca plamanii sunt deja afectati (bronsite cronice, dilatatii bronsice, mucoviscidoza, etc.)
Semne si simptome Principalul semn este tusea, initial seaca, ulterior cu expectoratii mucoase, nas infundat si dureri in piept, accentuate de efortul de tuse. Febra este mica. In caz de boala pulmonara preexistenta, apare sau se agraveaza o dificultate in respiratie ( dispnee).
Investigatii Auscultatia pulmonara descopera semne de obstructie. In absenta factorilor ce predispun la gravitate nu este necesara nicio alta investigatie. In celelalte cazuri, radiografia pulmonara si eventual analiza secretiilor bronsice ( sputei) in laboratorul de bacteriologie sunt utile.
Forme clinice Bronsita acuta comuna (forma descrisa); bronsita difuza (bronsiolita), care intereseaza bronhiile mici, periferice si se insoteste de dispnee marcata si de alterare a starii generale; bronsita hemoragica, traheita, care se manifesta prin dureri si arsura retrosternala continua.
Evolutie si complicatii La adultul sanatos anterior, evolutia bronsitei acute este in general favorabila in 8-10 zile. Principala complicatie este infectia pulmonara (pneumopatie). La persoanele fragile, prognosticul poate fi sever, cu aparitia detresei respiratorii, ce necesita internarea intr-o sectie de terapie intensiva ( reanimare) si uneori recurgerea la respiratie artificiala.
Tratament La adultul anterior sanatos, sunt suficiente medicamentele impotriva febrei (antipireticele) si a tusei ( antitusivele) asociate cu repausul la pat. La bronsiticii cronici, tratamentul antibiotic este necesar inca de la inceput, spitalizarea este necesara in caz de semne de gravitate. Kineziterapia poate fi utila in obstructia importanta cu dificultati in expectorare.
Preventie si educatie Combaterea fumatului (factor favorizant al evolutiei spre forma cronica) este esentiala. La persoanele cu factori de risc este indicata vaccinarea antigripala si antipneumococica.
Pleurezie ( revarsat pleural) – numita popular si apa la plamani, este o acumulare anormala de lichid intre pleure ( foitele care invelesc plamanul). Lichidul este clar, galbui, purulent sau sanguinolent si poate ajunge pana la cantitatea de unu-doi litri. Exista cinci tipuri principale de revarsate pleurale: transudat, exsudat, epiem, revarsat pleural hemoragic sau hotorax si revarsat chilos.
Cauze Pleurezia este provocata mai ales de o infectie a plamanului ( pneumonie, tuberculoza, viroza), de insuficienta cardiaca sau de tumorile pulmonare. Originea tuberculoasa a infectiei se observa mai ales la tinerii de pana la 25 de ani si la persoanele slabite dupa alte boli.
Diagnostic Boala incepe cu febra, tuse, expectoratie, gafaiala, junghi, puls rapid, transpiratii, lipsa poftei de mancare, stare generala rea. Netratata, pleurezia dureaza pana la doua luni. Pleureziile neinfectioase sunt rar insotite de febra. Numai examenul radiologic poate preciza diagnosticul. Lichidul pleural, extras de medic, observat la microscop, arata numeroase leucocite, cu predominanta limfocitelor, globule rosii si microbi, cand lichidul este purulent. Intradermoreactia pozitiva la tuberculina, ca si reactia Rivalta pozitiva a lichidului pleural, inclina spre originea tuberculoasa a pleureziei. Uneori, in lichidul pleural se gasesc celule canceroase. Insamantarea lichidului extras pe medii de cultura speciale poate depista microbul respectiv al infectiei, inclusiv bacilul Koch. De mentionat, cresterea foarte mare a vitezei de sedimentare a hematiilor in pleurezie.
Tratamentul pleureziei Tratamentul pleureziei trebuie adresat atat bolii subiancente care produce revarsatul pleural cat si revarsatului propriu-zis A. Revarsatul pleural de tip transudat: Revarsatul pleural de tip transudat raspunde de obicei la tratamentul bolii de fond: toracocenteza terapeutica este indicata doar in formele masive care produc dispnee. Pleurezia si toracostomia de drenaj sunt rareori indicate. De exemplu, cand apare un revarsat pleural la un bolnav cu insuficienta cardiaca congestiva, toracocenteza nu se recomanda de rutina, nici in scop diagnostic, nici terapeutic. Astfel de revarsate sunt cel mai probabil transudate si se vor resorbi odata cu tratamentul afectiunii subiacente.
B. Revarsate pleurale neoplazice sau paraneoplazice: La un pacient cu cancer, colectiile pleurale pot fi neoplazice. In cazul unor revarsate pleurale neoplazice, suprafata pleurei este invadata direct de celulele maligne ( evidentiate prin examen citologic sau biopsie pleurala). In astfel de cazuri, tumora care produce revarsatul pleural este nerezecabila si se recomanda chimioterapia si radioterapia neoplaziei primare. In cazul formelor care nu raspund la chimioterapie sau iradiere mediastinala ( sau nu pot fi tratate astfel) se recomanda pleurodezia chimica ( obliterarea spatiului pleural prin realizarea de adeziuni fibroase intre pleura viscerala si cea parietala). Pleurodezia chimica se realizeaza de obicei prin instilarea de bleomicina, mitoxantrona sau talc in spatiul pleural. Pleureziile maligne rapid recidivante toracocenteze repetate, efectuarea unui sant pleuroperitoneal sau pleurectomie. Termenul „revarsat pleural paraneoplazic” sugereaza un revarsat la un bolnav cu cancer, la care spatiul pleural nu este invadat direct de procesul tumoral, iar toracocenteza repetata si biopsia pleurala cu ac subtire sunt negative. In aceasta situatie exista posibilitate ca tumora primara sa fie rezecabila.
C. Revarsatul pleural parapneumonic: Aparitia unei pleurezii pe fondul unei pneumonii ( „revarsat parapneumonic”) raspunde in general la tratamentul antibiotic. De obicei, problema se pune intre alegerea modalitatii de drenaj prin tub sau toracostomie. obiectivul drenarii colectiei este acela de a evita progresia exsudatului si transformarea acestuia in revarsat fibrinopurulent sau organizat. Scopul este de a evita aparitia pahipleuritei difuze care poate duce la incarcerarea plamanilor, cu alterarea ireversibila a functiei pulmonare. Pentru ca tratamentul sa fie eficient, se impune interventia prompta. Investigatiile de laborator ( in special determinarea PH-ului) sunt utile in stabilirea masurilor suplimentare de tratament. In formele „necomplicate”, infectia pleurala este absenta iar glucoza pH-ului lichidului pleural sunt normale. Astfel de revarsate se pot resorbi spontan, neimpunandu-se utilizarea unor tuburi de dren. In revarsatele pulmonare parapneumonice „complicate”, lichidul are aspect purulent si exista riscul de aparitie a aderentelor fibroase. La examenul lichidului pleural, pH-ul scazut (<7.2),glucoza scazuta (1000 UI/l), cu leucocite si proteine normale in lichidul pleural, ajuta la diferentierea revarsatelor parapneumonice complicate de cele necomplicate. In cazul revarsatelor pleurale parapneumonice, drenajul prin toracostomie este necesar daca este indeplinita una din urmatoarele conditii: (1) lichidul are aspect franc purulent sau la coloratia Gram se identifica bacterii; (2) glucoza din lichidul pleural este 1000 UI/l, medicul poate opta intre instituirea drenajului si monitorizarea atenta a lichidului pleural prin toracocenteze si evacuari repetate ale revarsatului. Toracocenteza repetate nu este o strategie eficienta de tratament a revarsatelor pleurale parapneumonice complicate. In cazul in care revarsatul nu este evacuat in 24 de ore de drenaj, probabil ca s-a produs inchistarea. Pentru accelerarea drenajului se poate injecta intrapleural pe tubul de dren streptokinaza ( 250000 UI in 100 ml solutie salina 0.9% zilnic, cel mult 10 zile). Medicul trebuie sa fie avizat ca in aceasta circumstanta este posibila formarea de sechestre purulente, chiar daca toracocenteza din alte zone nu evidentiaza un empiem. In astfel de cazuri se impune efectuarea unei ecografii pentru stabilirea locului unde trebuie introdus un nou tub de dren. Daca aceste masuri sunt insuficiente, se poate recurge la efectuarea drenajului chirurgical deschis. Deseori, un revarsat pleural complicat se poate solda cu pahipleurita, iar rezolvarea acesteia are loc spontan, lent, in cateva luni.
D. Hemotoraxul: Hemotoraxul se trateaza in general prin insertia de urgenta a unuia sau a mai multor tuburi largi, cu scopul realizarii hemostazei prin apozitia suprafetelor pleurale; tuburile toracice ajuta si la determinarea gravitatii hemoragiei si scad riscul complicatiilor ( de tipul empiemului si eventual fibrotoraxului). Inainte de inlaturarea tuburilor, trebuie drenat cat mai mult din cantitatea de sange din spatiul pleural. Toracotomia este uneori necesara, aceasta realizand controlul sangerarii, inlaturarea cheagurilor voluminoase si tratarea complicatiilor asociate ( spre exemplu fistula bronhopleurala). Un hemotorax foarte mic, stabil din punct de vedere radiologic ( sau care este insotit de semne de ameliorare) poate fi tratat fara drenaj pleural.
E. Alte tipuri de revarsate pleurale: Tratamentul bolnavilor cu alte tipuri de revarsate consta in special in tratarea cauzei subiacente. Un lichid pleural neinfectat cu pH scazut nu necesita neaparat drenaj pleural. Pacientii cu revarsat pleural reumatoid trebuie urmariti indeaproape din cauza riscului de empiem pulmonar.
Prognostic Prognosticul pacientilor cu revarsat pleural depinde de prognosticul bolii de fond. In cazul unor afectiuni maligne, prognosticul este rezervat, in special daca pH-ul lichidului pleural sau nivelul glucozei sunt scazute.
Sindromul Mendelson reprezinta o inflamatie pulmonara provocata de intoarcerea in esofag si trecerea in plamani a lichidului acid provenit din stomac, ceea ce duce la distrugerea peretilor alveolari. Acest sindrom apare atunci cand refluxul normal de deglutitie ( inchiderea traheei in timpul deglutitiei sau al varsaturilor) este suprimat, fie in faza de trezire dintr-o anestezie, fie in caz de coma, indiferent de cauza acesteia.
Frecventa Reprezinta una dintre principalele complicatii ale anesteziei si ale comei.
Semne si simptome La trecerea continutului gastric in plamani, semnele pot fi de la inceput impresionante cu dispnee ( respiratie dificila) brusc instalata, colorarea in albastru a buzelor si extremitatilor degetelor ( cianoza), respiratie suieratoare ca in astm si expectoratie. Daca acest episod initial trece neobservat, in orele care urmeaza apare febra, insotita de semne de infectie pulmonara.
Investigatii Radiografia pulmonara arata, in primele 8-24 de ore care urmeaza, semne de infectie pulmonara. Analiza numita dozarea gazelor sangvine descopera o scadere importanta a concentratiei oxigenului in sange ( hipoxemie).
Evolutie si complicatii Evolutia se poate face fie spre vindecare rapida, fie spre o pneumonie clasica, fie, in cazurile cele mai grave, spre alterarea globala a functiei pulmonare ( sindrom de insuficienta respiratorie acuta). Este o afectiune grava care poate fi mortala.
Tratament Baza tratamentului sindromului Mendelson o constituie aportul de oxigen si chiar, in cazurile cele mai grave, utilizarea respiratiei artificiale. Antibioticele sunt utilizate in caz de infectie bacteriana supraadaugata.
Preventie Sindromul Mendelson poate fi in mare masura evitat prin adoptarea unor masuri de prevenire adecvate. Este vorba despre supravegherea persoanelor care au suferit o anestezie generala in saloane speciale de ingrijiri postoperatorii. Pe de alta parte, pacientii aflati in coma trebuie sa beneficieze, din momentul in care sunt descoperiti, de masuri de prim ajutor, cu asezarea in pozitie laterala de siguranta, iar ulterior, dupa preluarea de catre personalul medical, de intubatie traheala ( introducerea in trahee a unei sonde prevazute cu balon gonflabil, care o izoleaza si evita lichidul provenit din stomac sa urce in esofag si sa treaca in plamani) si de ventilatie asistata.
Bronsiectazie: dilatarea patologica si permanenta a bronhiilor mici si mijlocii asociata unui proces inflamator cronic responsabil de inlocuirea componentelor musculare si elastice ale peretelui bronsic cu tesut fibros. Sub aspect clinic, bronsiectazia se caracterizeaza prin tuse si expectoratie purulenta > 500 ml/zi (bronhoree), hemoptizie (expectoratie hemoptoica), dispnee progresiva si episoade febrile recurente.
Clasificare:
Clasificare dupa etiologie: 1. Bronsiectazia congenitala Cauze: a. Fibroza chistica (mucoviscidoza) – in 50% din cazuri se regaseste asocierea cu bronsiectazia b. Deficitul sistemic sau local al mecanismelor de aparare – deficitul de gama-globuline sau de IgA c. Sindromul Kartagener („sindromul cililor imobili”) – asocierea bronsiectazie, situs inversus si sinuzita 2. Bronsiectazia dobandita Cauze: – Complicatie a unor infectii virale la copii – adenovirusuri, virusul gripal – Complicatie a unor infectii microbiene: a. pneumonii severe necrotizante (Pseudomonas aeruginiosa, Haemophilus influenzae, Staphylococus aureus, Klebsiella si germeni anaerobi) b. TBC pulmonar – Complicatie a unei tulburari de drenaj bronsic: a. obstructie endobronsica – corpi straini aspirati, tumori bronsice b. compresiune exobronsica – tumori sau adenopatii mediastinale c. tractiune bronsica retractii scleroase pleuro-pulmonare – Inhalarea de toxine (cauze neinfectioase): amoniac, lichid de varsatura
Clasificare dupa localizare: 1. Bronsiectazia focala Caracteristici: – afecteaza un lob sau un segment pulmonar – cel mai frecvent consecinta a unei tulburari de drenaj bronsic 2. Bronsiectazia generalizata Caracteristici: – afecteaza ambii plamani, in special lobii pulmonari inferiori – cel mai frecvent consecinta a unei infectii pulmonare cronice sau a mucoviscidozei
Patogeneza Bronsiectaziei: Dilatatia ireversibila a bronhiilor este rezultatul unor cicluri repetate de infectie/inflamatie la nivelul cailor respiratorii: – infectia primara declanseaza inflamatia mucoasei bronsice si altereaza clearance-ul mucociliar care impiedica indepartarea agentilor microbieni – infectiile secundare recurente intretin procesul inflamator cronic si determina lezarea ireversibila a bronhiilor sub actiunea enzimelor proteolitice secretate de neutrofile a. obstructia bronsica este determinata de acumularea unei cantitati mari de secretii la nivelul bronhiilor dilatate b. parenchimul deservit de caile respiratorii afectate prezinta in diferite proportii de bronsita cronica difuza, emfizem, fibroza si atelectazie
Simptomele bolii: Cel mai frecvent simptom este tusea productiva. Aceasta este deseori asociata cu productia de sputa purulenta si urat mirositoare. In unele cazuri tusea este asociata si cu starile febrile. De asemenea, la 50% din cazuri sputa poate fi rosiatica, spumoasa, amestecata cu mucus, deci se ajunge la simptome de hemoptizie, sau de hemoragie in sistemul respirator. Astfel de sangerari apar datorita inflamarii mucoasei a cailor respiratorii care este foarte sensibila si friabila. Expectoratia este mai abundenta dimineata, uneori gura este plina de sputa. De regula sputa se prezinta ca un lichid vascos alcatuit din doua straturi: din saliva si un lichid purulent. Apar ulceratii ale peretelui bronsic si cresterea excesiva in volum a tesutului glandelor mucoase. La unul din trei pacienti apar dificultati respiratorii daca se face efort. La majoritatea pacientilor apar dureri in piept si modificari pleurale. Starile depresive, de scadere a performantei fizice, senzatii persistenta de rau si de oboseala sunt frecvente din cauza mirosului urat al sputei si efortului facut mereu in procesul de eliminare a ei. In timpul exacerbarilor se intampla frecvent sa creasca temperatura corporala. In cazuri grave pacientii pot face febra mare inainte de expectoratie, iar dupa eliminarea abundenta a sputei temperatura corpului scade. Daca boala apare in urma unor infectii specifice se poate spune ca este o forma de pneumonie severa care se va manifesta prin tuse accentuata si eliminarea de sputa prin expectoratie. La unii pacienti boala pare asimptomatica sau se manifesta prin tuse uscata, neproductiva, fara eliminarea de sputa. Cand infectiile sunt mari, apar stari febrile, tusea este cronica, eliminarea de sputa creste, aspectul ei este purulent si sangeriu. In cazuri grave pacienti pot suferi de hipoxemie cronica, boli de inima, boli pulmonare si insuficienta cardiaca dreapta.
Tratament Tratamentul bolnavilor cu bronsiectazie are 2 componente majore: una vizeaza influentarea in sens favorabil a substratului cauzal cealalta are ca scop prevenirea si tratamentul complicatiilor (infectii si hemoptizii). Prin definitie, bronsiectazia presupune existenta unor anomalii anatomice cu caracter permanent, deci cu exceptia cazurilor rezolvabile chirurgical, este o boala cronica, nevindecabila. Indicatiile de tratament chirurgical sunt relativ limitate si se rezuma la: bolnavii cu bronsiectazie strict limitata, secundara unei tumori sau unui corp strain, sau in cazul in care extirparea unui lob pulmonar indeparteaza complet zonele cu infectie repetata. O alta indicatie este hemoptizia importanta si frecventa. In bronsiectaziile generalizate, s-au dovedit eficace administrarea de corticosteroizi si terapia de substitutie cu anticorpi. La bolnavii cu fibroza chistica si la cei cu diskinezie ciliara s-au incercat excizii chirurgicale ale zonelor care sunt mai des sediu de hemoptizii, de pneumonii recurente sau de expoctoratii abundente. Rezultatele sunt modeste, beneficiul clinic nu este de durata si, in plus, exista un risc inalt de complicatii postoperatorii. In bronsiectaziile localizate, controlul eficace se poate obtine prin tratamentul corect al infectiilor repetate. Acestea se manifesta de regula sub forma unor episoade de bronsita acuta sau de pneumonie, in general usor de recunoscut. Tratamentul se poate face fara ca bolnavul sa fie internat, cu preparate antibiotice de tip aminopeniciline, cefalosporine si eventual fluorochinolone – perioade de 8-14 zile, iar raspunsul terapeutic este in general bun. Cazurile care nu raspund la tratament si cele cu sindrom infectios sever, la care se suspecteaza sau este dovedita existenta unor germeni particulari au indicatie ferma de internare.
Legioneloza este o infectie pulmonara produsa de Legionella pneumophila, bacterie care se dezvolta in mediile umede, in special in instalatiile de climatizare si in canalizarile de apa calda. Contaminarea omului se face prin inhalarea micilor picaturi de apa care vehiculeaza germenele.
Frecventa Legionelozele reprezinta in jur de 5% din infectiile pulmonare din spital. Circa 10% par sa fie dobandite in spital, unde pot aparea epidemii.
Semne si simptome Principalele simptome sunt: febra insotita de frisoane, tuse seaca apoi cu expectoratie, scaderea frecventei cardiace ( bradicardie), tulburari digestive ( greata, diaree, varsaturi) si semne neurologice ( dureri de cap, confuzie).
Investigatii Identificarea germenelui se face pe baza secretiilor prelevate de la nivelul bronhiilor. Este posibila si identificarea unor anticorpi in sange ( serodiagnostic). Radiografia pulmonara arata semne de infectie, dar care nu sunt specifice legionelozei.
Evolutie si complicatii Este o boala grava, care poate fi mortala.
Tratament Antibioticele de electie sunt reprezentate de catre macrolide, rifampicina si fluorochinolone. In trecut se utiliza eritromicina, insa, datorita efectelor adverse gastrointestinale ce se suprapun simptomatologiei gastrointestinale specifice bolii, a fost inlocuita de noile macrolide reprezentate de azitromicina, claritromicina, roxitromicina. Acestea au o eficacitate crescuta si actioneaza atat la nivel intracelular, cat si la nivel extracelular (la nivelul parenchimului pulmonar). Cea mai frecvent utilizata este azitromicina pentru ca efectele adverse sunt mai reduse in comparatie cu eritromicina, dar si pentru ca are un orar de administrare la 12 ore, fiind in acest caz mai comod pentru pacient. De asemenea, in cazul pneumoniei cu Legionella, datorita aspectului atipic al acesteia se pot utiliza macrolidele, avand un spectru larg de actiune precum: Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Streptococcus penumoniae, Hemophilus influenzae. Quinolonele reprezentate de ciprofloxaxina, ofloxacina sunt foarte active pe Legionella, fiind cel mai des utilizate la infectiile in cazul pacientilor transplantati pentru ca nu interactioneaza cu terapia imunosupresoare. Pentru cazurile grave de legioneloza, se poate utiliza asocierea dintre macrolide si rifampicina sau quinolone si rifampicina. Medicatia se administreaza in primele 35 zile parenteral, dupa care se poate administra per os timp de 10-14 zile. La pacientii imunosupresati se recomanda prelungirea antibioticoterapiei pana la 3 saptamani.
Preventie In caz de epidemie, sursele de contaminare ( dusuri, instalatii de aer conditionat, etc.) trebuie identificate si sterilizate.
Aspergiloza – infectie produsa de o serie de ciuperci din familia Aspergillus care se dezvolta in reziduurile organice aflate in descompunere . Calea de contaminare obisnuita este cea respiratorie ( sisteme de ventilatie, plante din ghivece, activitatea din constructii etc.). Ca urmare, principalul organ afectat este plamanul.
Frecventa Forma grava a acestei maladii apare exclusiv la pacientii ale caror sisteme de aparare sunt slabite ( pacientii imunodeprimati, cum ar fi bolnavii de cancer aflati sub chimioterapie, bolnavii de SIDA etc.). In celelalte cazuri este vorba de indivizi ai caror plamani sunt afectati de boli mai vechi, in special tuberculoza .
Semne si simptome Afectarea pulmonara se manifesta in general prin aparitia de expectoratii (eliminari de sputa) cu sange. Este posibila si forma alergica manifestata prin accese brutale de tuse cu expectoratii ce contin granulatii maronii. Forma grava, numita aspergiloza invaziva, este o infectie pulmonara care nu mai raspunde la antibiotice si care se agraveaza extinzandu-se si la alte organe ( creier, ochi, sinusuri, oase, inima).
Investigatii Radiografia pulmonara si tomografia computerizata pot arata semne ale unei infectii difuze sau o imagine tipica numita „in zurgalai”, care reprezinta o acumulare de filamente de ciuperca intr-o cavitate ( aspergilom). Examenul microscopic al expectoratiei permite identificarea Aspergillus-ului. In unele forme, in special alergice, se pot detecta urme ale infectiei prin diagnostic serologic ( cautarea de anticorpi anticiuperca).
Evolutie si complicatii In formele simple, evolutia este adesea trenanta, cu episoade repetate in care bolnavul expectoreaza sange. Odata diagnosticul confirmat, evolueaza favorabil sub tratament. La persoanele imunodeprimate poate evolua sever, ducand la deces.
Tratament Antibioticele utilizate sunt din familia antifungicelor ( medicamente impotriva ciupercilor). Este vorba despre amfotericina B sau de itraconazol. Chirurgia poate fi uneori indicata pentru indepartarea unui aspergilom izolat intr-o cavitate pulmonara.
Preventie si educatie La pacientii imunodeprimati masurile de preventie sunt indispensabile, in special evitarea plantelor de apartament.
Parerea pacientilor
Rezultatele terapiei prescrise de doamna doctor Necula sunt eficiente si rapid resimtite .Ma bucur ca am intalnit un profesionist desavarsit , cu un caracter pe masura,... calitati greu de gasit in tandem . Stima.
Rusu Cristian
Doamna doctor este un om deosebit, cu respect atat fata de meserie cat si fata de pacienti. Apreciez faptul ca mai presus de toate este om, are empatie, respect si initiativa. O recomand tuturor cunoscutilor.
Flori Corpaciu
Am fost foarte multumita de doamna doctor. Un medic cu suflet dedicat profesie sale. Recomand.
Marci Mihail
Cu tot respectul. Nu poti spune altceva cand vezi ca cel cu care esti fata in fata isi da tot interesul sa fii ok si iti castige increderea . Multumesc.
Jakuly Jakuly
Recomand cu toata increderea pe doamna doctor Necula,un doctor cu suflet mare,un bun specialist.
Maria Ciobotaru
Multe bucurii si necazuri vin peste oameni. Atunci cand vin cautam oameni doctori, aici gasesti un om doctor pe care il recomand cu incredere. Cu stima Ioan Necula.
