Boli, tulburari si sindroame in pneumologie

deDr. Anamaria Necula

Boli, tulburari si sindroame in pneumologie

Rate this post
boli-pneumologie-1024x699 Boli, tulburari si sindroame in pneumologie
Boli pneumologie

Pneumologia este o sub specialitate a medicinii interne care se concentreaza pe prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor care afecteaza plamanii si tractul respirator. Iata cateva dintre cele mai frecvente afectiuni pe care pulmonologii le diagnosticheaza si le trateaza:

Astmul. O afectiune cronica caracterizata prin respiratie suieratoare periodica, etanseitate toracica, respiratie si tuse. Atacurile de astm apar atunci cand inflamatia cailor respiratorii le determina sa se ingusteze, restrictionand fluxul de aer in si din plamani. Atacurile pot dura minute sau zile si pot fi periculoase daca fluxul de aer devine restrictionat sever.

Bronsiectazia. O afectiune care rezulta din deteriorarea si dilatarea (largirea) marilor cai respiratorii bronsice. Tuburile bronsice se intind, formand mici buzunare unde se dezvolta infectia. O persoana se poate naste cu bronsiectaza sau o poate dobandi mai tarziu in viata, de obicei ca urmare a inhalarii unui obiect strain sau din cauza infectiilor pulmonare recurente. Aproximativ jumatate din toate cazurile din Statele Unite astazi sunt cauzate de fibroza chistica.

Bronsita. Inflamarea cailor respiratorii, de obicei cauzata de infectie. Poate fi de scurta durata (acuta) sau cronica. Simptomele includ o tuse care produce mucus, respiratie suieratoare, probleme de respiratie, oboseala si febra usoara. Bronsita acuta urmeaza adesea o infectie respiratorie virala, cum ar fi o raceala sau gripa. O infectie bacteriana secundara este de asemenea comuna.

Boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC). BPOC este un grup de boli pulmonare care implica inflamatii ale cailor respiratorii, leziuni ale tesutului pulmonar si flux de aer limitat. Bronsita cronica si emfizemul sunt cele mai frecvente forme de BPOC. In BPOC, tuburile care transporta aerul si in afara plamanilor sunt partial obstruate, ceea ce face dificila respiratia. Fumatul este cauza cea mai frecventa a BPOC, desi expunerea pe termen lung la alti agenti iritanti pulmonari, cum ar fi praful, substantele chimice si poluarea, poate provoca sau contribui la BPOC.

  • Bronsita cronica. O forma de BPOC. Bronsita cronica poate fi diagnosticata atunci cand pacientul a avut o tuse cu mucus excesiv in cele mai multe zile ale lunii timp de cel putin 3 luni.
  • Emfizem. O forma de BPOC. Emfizemul implica deteriorarea sacilor de aer (alveole) din plamani. Sacii de aer pierd elasticitatea si nu sunt capabili sa se dezumfla complet, ceea ce ii impiedica sa se umple cu aer proaspat pentru a furniza in mod corespunzator oxigen organismului.

Boala pulmonara interstitiala. Boala pulmonara interstitiala (ILD) este un termen larg care include o lista lunga de afectiuni pulmonare cronice. Desi simptomele variaza in functie de tipul specific de ILD, respiratia si tuse uscata sunt comune pentru multe dintre aceste tulburari. ILD este de obicei o afectiune progresiva, care incepe cu inflamatia tesuturilor pulmonare profunde si, in cele din urma, are ca rezultat cicatrizarea alveolelor (sacilor de aer) si a structurilor lor de sustinere (interstitiul). Aceasta cicatrice, numita fibroza, face ca tesuturile in mod normal elastice ale plamanilor sa se inabuseasca, ceea ce interfereaza cu respiratia normala si poate ingreuna desfasurarea activitatilor de rutina fara a iesi din respiratie.

Boala pulmonara profesionala. Boala care este cauzata de expunerea la substante iritante sau toxice in mediul de munca. Aceste substante pot declansa probleme respiratorii acute sau cronice cu o expunere unica severa sau mai frecvent datorita expunerii prelungite sau repetate.

  • Azbestoza. Cicatrizarea progresiva a tesutului pulmonar cauzata de expunerea la fibre microscopice a azbestului. Azbestoza este cea mai frecventa la lucratorii din constructii si industrie.
  • Biseninoza . O afectiune cronica care implica obstructia cailor respiratorii mici, care duce la o functie pulmonara grav afectata. Cea mai frecventa cauza este praful provenit din prelucrarea canepei, a inului si / sau a bumbacului.
  • Plamanul fermierului O reactie alergica cauzata de expunerea la un organism care creste pe fan, paie, boabe si alte materiale organice gasite in ferme. Plamanul fermierului poate aparea intr-o forma acuta, simptomele asemanatoare gripei se dezvolta intre 4 si 8 ore dupa expunerea la praful mucegait. Poate aparea, de asemenea, ca o boala cronica care se dezvolta treptat si provoaca leziuni progresive la plamani. Plamanul fermierului poate fi controlat, dar nu poate fi vindecat.
  • Pneumonita de hipersensibilitate. O inflamatie acuta sau cronica a cailor respiratorii cauzata de expunerea la un alergen inhalat, cum ar fi mucegaiul, bacteriile sau ciupercile. Sacii de aer ale plamanilor se inflameaza si pot dezvolta tesuturi cicatrizate fibroase, care interfereaza cu functionarea normala si provoaca probleme de respiratie si tuse.
  • Silicoza. O boala pulmonara cauzata de expunerea la praf de siliciu in mine, turnatorii, operatii de sablare si fabricarea de piatra, argila si sticla. Tesutul cicatricial se formeaza in plamani si creste substantial riscul de tuberculoza.

Fibroza pulmonara. Grosirea si cicatrizarea plamanilor, in special a interstitiului (zona din si in jurul vaselor mici de sange si a sacilor de aer unde are loc schimbul de oxigen si dioxid de carbon). Aceasta duce la o scadere a capacitatii plamanilor de a extrage oxigenul din aer.

Artrita reumatoida este o boala inflamatorie care afecteaza in principal articulatiile si tesuturile din jur. Cu toate acestea, poate deteriora si plamanii, provocand inflamatia mucoasei plamanilor (pleurita), acumularea de lichid in jurul plamanilor (revarsat pleural), noduli reumatoizi (mici umflaturi) in plamani si cicatrizarea plamanilor (fibroza pulmonara) ).

Sarcoidoza. O boala inflamatorie care se caracterizeaza prin granuloame (grasimi minuscule de celule imune) care se pot dezvolta si se aglomereaza impreuna in organe, afectand modul in care functioneaza aceste organe. Sarcoidoza incepe de obicei in plamani sau ganglioni, dar poate afecta in cele din urma alte organe. Pe langa plamani si ganglioni limfatici, organele cele mai frecvent afectate sunt pielea, ochii si ficatul. Cursul bolii variaza mult, de la o afectiune usoara care se imbunatateste de la sine la o boala severa si progresiva, care provoaca daune permanente organelor. Nu exista o cauza cunoscuta si nici o modalitate cunoscuta de a preveni sarcoidoza.

Despre autor

Dr. Anamaria Necula administrator