Legioneloza

Legioneloza este o infectie pulmonara produsa de Legionella pneumophila, bacterie care se dezvolta in mediile umede, in special in instalatiile de climatizare si in canalizarile de apa calda. Contaminarea omului se face prin inhalarea micilor picaturi de apa care vehiculeaza germenele.

Frecventa
Legionelozele reprezinta in jur de 5% din infectiile pulmonare din spital. Circa 10% par sa fie dobandite in spital, unde pot aparea epidemii.

Semne si simptome
Principalele simptome sunt: febra insotita de frisoane, tuse seaca apoi cu expectoratie, scaderea frecventei cardiace ( bradicardie), tulburari digestive ( greata, diaree, varsaturi) si semne neurologice ( dureri de cap, confuzie).

Investigatii
Identificarea germenelui se face pe baza secretiilor prelevate de la nivelul bronhiilor. Este posibila si identificarea unor anticorpi in sange ( serodiagnostic). Radiografia pulmonara arata semne de infectie, dar care nu sunt specifice legionelozei.

Evolutie si complicatii
Este o boala grava, care poate fi mortala.

Tratament
Antibioticele de electie sunt reprezentate de catre macrolide, rifampicina si fluorochinolone. In trecut se utiliza eritromicina, insa, datorita efectelor adverse gastrointestinale ce se suprapun simptomatologiei gastrointestinale specifice bolii, a fost inlocuita de noile macrolide reprezentate de azitromicina, claritromicina, roxitromicina. Acestea au o eficacitate crescuta si actioneaza atat la nivel intracelular, cat si la nivel extracelular (la nivelul parenchimului pulmonar). Cea mai frecvent utilizata este azitromicina pentru ca efectele adverse sunt mai reduse in comparatie cu eritromicina, dar si pentru ca are un orar de administrare la 12 ore, fiind in acest caz mai comod pentru pacient.
De asemenea, in cazul pneumoniei cu Legionella, datorita aspectului atipic al acesteia se pot utiliza macrolidele, avand un spectru larg de actiune precum: Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Streptococcus penumoniae, Hemophilus influenzae. Quinolonele reprezentate de ciprofloxaxina, ofloxacina sunt foarte active pe Legionella, fiind cel mai des utilizate la infectiile in cazul pacientilor transplantati pentru ca nu
interactioneaza cu terapia imunosupresoare.
Pentru cazurile grave de legioneloza, se poate utiliza asocierea dintre macrolide si rifampicina sau quinolone si rifampicina. Medicatia se administreaza in primele 35 zile parenteral, dupa care se poate administra per os timp de 10-14 zile. La pacientii imunosupresati se recomanda prelungirea antibioticoterapiei pana la 3 saptamani.

Preventie
In caz de epidemie, sursele de contaminare ( dusuri, instalatii de aer conditionat, etc.) trebuie identificate si sterilizate.