Pneumologia este o sub specialitate a medicinii interne care se concentreaza pe prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor care afecteaza plamanii si tractul respirator. Iata cateva dintre cele mai frecvente afectiuni pe care pulmonologii le diagnosticheaza si le trateaza:
Astmul. O afectiune cronica caracterizata prin respiratie suieratoare periodica, etanseitate toracica, respiratie si tuse. Atacurile de astm apar atunci cand inflamatia cailor respiratorii le determina sa se ingusteze, restrictionand fluxul de aer in si din plamani. Atacurile pot dura minute sau zile si pot fi periculoase daca fluxul de aer devine restrictionat sever.
Bronsiectazia. O afectiune care rezulta din deteriorarea si dilatarea (largirea) marilor cai respiratorii bronsice. Tuburile bronsice se intind, formand mici buzunare unde se dezvolta infectia. O persoana se poate naste cu bronsiectaza sau o poate dobandi mai tarziu in viata, de obicei ca urmare a inhalarii unui obiect strain sau din cauza infectiilor pulmonare recurente. Aproximativ jumatate din toate cazurile din Statele Unite astazi sunt cauzate de fibroza chistica.
Bronsita. Inflamarea cailor respiratorii, de obicei cauzata de infectie. Poate fi de scurta durata (acuta) sau cronica. Simptomele includ o tuse care produce mucus, respiratie suieratoare, probleme de respiratie, oboseala si febra usoara. Bronsita acuta urmeaza adesea o infectie respiratorie virala, cum ar fi o raceala sau gripa. O infectie bacteriana secundara este de asemenea comuna.
Boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC). BPOC este un grup de boli pulmonare care implica inflamatii ale cailor respiratorii, leziuni ale tesutului pulmonar si flux de aer limitat. Bronsita cronica si emfizemul sunt cele mai frecvente forme de BPOC. In BPOC, tuburile care transporta aerul si in afara plamanilor sunt partial obstruate, ceea ce face dificila respiratia. Fumatul este cauza cea mai frecventa a BPOC, desi expunerea pe termen lung la alti agenti iritanti pulmonari, cum ar fi praful, substantele chimice si poluarea, poate provoca sau contribui la BPOC.
Bronsita cronica. O forma de BPOC. Bronsita cronica poate fi diagnosticata atunci cand pacientul a avut o tuse cu mucus excesiv in cele mai multe zile ale lunii timp de cel putin 3 luni.
Emfizem. O forma de BPOC. Emfizemul implica deteriorarea sacilor de aer (alveole) din plamani. Sacii de aer pierd elasticitatea si nu sunt capabili sa se dezumfla complet, ceea ce ii impiedica sa se umple cu aer proaspat pentru a furniza in mod corespunzator oxigen organismului.
Boala pulmonara interstitiala. Boala pulmonara interstitiala (ILD) este un termen larg care include o lista lunga de afectiuni pulmonare cronice. Desi simptomele variaza in functie de tipul specific de ILD, respiratia si tuse uscata sunt comune pentru multe dintre aceste tulburari. ILD este de obicei o afectiune progresiva, care incepe cu inflamatia tesuturilor pulmonare profunde si, in cele din urma, are ca rezultat cicatrizarea alveolelor (sacilor de aer) si a structurilor lor de sustinere (interstitiul). Aceasta cicatrice, numita fibroza, face ca tesuturile in mod normal elastice ale plamanilor sa se inabuseasca, ceea ce interfereaza cu respiratia normala si poate ingreuna desfasurarea activitatilor de rutina fara a iesi din respiratie.
Boala pulmonara profesionala. Boala care este cauzata de expunerea la substante iritante sau toxice in mediul de munca. Aceste substante pot declansa probleme respiratorii acute sau cronice cu o expunere unica severa sau mai frecvent datorita expunerii prelungite sau repetate.
Azbestoza. Cicatrizarea progresiva a tesutului pulmonar cauzata de expunerea la fibre microscopice a azbestului. Azbestoza este cea mai frecventa la lucratorii din constructii si industrie.
Biseninoza . O afectiune cronica care implica obstructia cailor respiratorii mici, care duce la o functie pulmonara grav afectata. Cea mai frecventa cauza este praful provenit din prelucrarea canepei, a inului si / sau a bumbacului.
Plamanul fermierului O reactie alergica cauzata de expunerea la un organism care creste pe fan, paie, boabe si alte materiale organice gasite in ferme. Plamanul fermierului poate aparea intr-o forma acuta, simptomele asemanatoare gripei se dezvolta intre 4 si 8 ore dupa expunerea la praful mucegait. Poate aparea, de asemenea, ca o boala cronica care se dezvolta treptat si provoaca leziuni progresive la plamani. Plamanul fermierului poate fi controlat, dar nu poate fi vindecat.
Pneumonita de hipersensibilitate. O inflamatie acuta sau cronica a cailor respiratorii cauzata de expunerea la un alergen inhalat, cum ar fi mucegaiul, bacteriile sau ciupercile. Sacii de aer ale plamanilor se inflameaza si pot dezvolta tesuturi cicatrizate fibroase, care interfereaza cu functionarea normala si provoaca probleme de respiratie si tuse.
Silicoza. O boala pulmonara cauzata de expunerea la praf de siliciu in mine, turnatorii, operatii de sablare si fabricarea de piatra, argila si sticla. Tesutul cicatricial se formeaza in plamani si creste substantial riscul de tuberculoza.
Fibroza pulmonara. Grosirea si cicatrizarea plamanilor, in special a interstitiului (zona din si in jurul vaselor mici de sange si a sacilor de aer unde are loc schimbul de oxigen si dioxid de carbon). Aceasta duce la o scadere a capacitatii plamanilor de a extrage oxigenul din aer.
Artrita reumatoida este o boala inflamatorie care afecteaza in principal articulatiile si tesuturile din jur. Cu toate acestea, poate deteriora si plamanii, provocand inflamatia mucoasei plamanilor (pleurita), acumularea de lichid in jurul plamanilor (revarsat pleural), noduli reumatoizi (mici umflaturi) in plamani si cicatrizarea plamanilor (fibroza pulmonara) ).
Sarcoidoza. O boala inflamatorie care se caracterizeaza prin granuloame (grasimi minuscule de celule imune) care se pot dezvolta si se aglomereaza impreuna in organe, afectand modul in care functioneaza aceste organe. Sarcoidoza incepe de obicei in plamani sau ganglioni, dar poate afecta in cele din urma alte organe. Pe langa plamani si ganglioni limfatici, organele cele mai frecvent afectate sunt pielea, ochii si ficatul. Cursul bolii variaza mult, de la o afectiune usoara care se imbunatateste de la sine la o boala severa si progresiva, care provoaca daune permanente organelor. Nu exista o cauza cunoscuta si nici o modalitate cunoscuta de a preveni sarcoidoza.
Articolul de mai jos are rol informativ, si nu inlocuieste in niciun caz sfatul medicului specialist.
Testarea functiei pulmonare (consult pneumologie) include o gama larga de teste care masoara cat de bine inspira si expira plamanii si cat de eficient transfera oxigenul in sange. Cele 3 teste principale ale functiei pulmonare sunt spirometria, masurarea volumului pulmonar si testarea capacitatii de difuzie. Fiecare dintre aceste teste ofera informatii diferite despre sanatatea si functionarea plamanilor si ajuta la diagnosticul si monitorizarea bolilor respiratorii.
Spirometria Acesta este un test pentru a evalua cat de bine expira plamanii. Vi se va cere sa respirati intr-un aparat bucal conectat la un instrument numit spirometru. Spirometrul masoara cantitatea de aer pe care o vor inspira si expira plamanii intr-un timp specificat. Vi se poate cere sa respirati normal sau sa respirati adanc si sa expulzati respiratia cu forta. Cantitatea de aer pe care o expirati in timpul unei respiratii fortate (numita „volumul expirator fortat” sau FEV) si cantitatea totala de aer pe care o expulzati in timpul testului (numita „capacitate vitala fortata” sau FVC) sunt masuri importante pe care medicul va folosi pentru a va diagnostica starea si pentru a va monitoriza raspunsul la tratament. Spirometria este utila in special pentru evaluarea bolilor pulmonare obstructive, cum ar fi astmul si boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC).
Medicul dumneavoastra poate avea instructiuni specifice pentru a va ajuta sa va pregatiti pentru un test de spirometrie. Acestea pot include solicitari prin care va abtineti sa utilizati bronhodilatatorul sau inhalatorul pentru o anumita perioada de timp inainte de test, sa nu beti alcool si sa nu mancati o masa grea sau sa faceti exercitii viguroase timp de cateva ore inainte de test. In mod ideal, nu ar trebui sa fumati cu 24 de ore inainte de testare.
Consult pneumologie pentru masurarea volumului pulmonar (pletismografia) Pletismografia este o procedura nedureroasa care masoara capacitatea totala a plamanilor. Acest tip de test este util in special in evaluarea bolilor pulmonare restrictive, in care o persoana nu poate inspira un volum normal de aer. Afectiunile pulmonare restrictive pot fi cauzate de inflamatie sau cicatrizarea tesutului pulmonar sau de anomalii ale muschilor sau scheletului peretelui toracic. In timpul pletismografiei, va veti aseza intr-o camera etansa, introduceti un tub de respiratie in gura si inspirati si expirati un volum masurat de aer. Apoi, un obturator va inchide tubul respirator si vi se va cere sa respirati impotriva rezistentei obturatorului. Acest lucru va determina volumul toracic sa se extinda, iar aceasta crestere a volumului toracic va reduce usor volumul din camera etansa. La randul sau, presiunea din interiorul cutiei se va schimba, iar aceste modificari vor permite determinarea volumului total al plamanilor. Pentru a va pregati pentru pletismografie, purtati haine confortabile care nu va vor restrange respiratia si evitati sa mancati mese grele timp de cel putin 3 ore inainte de test.
Testarea capacitatii de difuzie (DLCO) Pentru a determina cat de eficient transfera plamanii dumneavoastra oxigen din aer in fluxul sanguin, medicul dumneavoastra poate comanda un test de capacitate de difuzie (numit si DLCO, care inseamna „capacitatea de difuzie a plamanului pentru monoxid de carbon”). Capacitatea de difuzie se masoara atunci cand respirati monoxid de carbon pentru o perioada foarte scurta, adesea doar o respiratie. Cand expirati, se masoara concentratia de monoxid de carbon. Diferenta dintre cantitatea inhalata si cantitatea expirata permite medicului dumneavoastra sa estimeze cat de rapid poate trece gazul (oxigenul) din plamani in sange. Capacitatea redusa de difuzie poate indica boala pulmonara interstitiala si fibroza. Pentru a va pregati pentru DLCO, evitati mancarurile grele pentru cateva ore inainte de test si nu fumati cel putin 4 ore inainte de testare. De asemenea, medicul dumneavoastra va poate oferi instructiuni mai specifice.
Testarea cu exercitii cardiopulmonare (CPET) Blocarea respiratiei poate fi cauzata de functionarea afectata a plamanilor sau a inimii. Testarea de ultima generatie cu exercitii cardiopulmonare (CPET) permite medicului dumneavoastra sa faca aceasta distinctie la fata locului. Medicul dumneavoastra poate recomanda CPET pentru mai multe motive. De exemplu, puteti face CPET ca precautie inainte de operatie. Daca aveti boli cardiace sau pulmonare, CPET va putea ajuta pneumologoul sa stabileasca ce nivel de exercitiu este potrivit pentru dvs. si daca trebuie sa utilizati oxigen in timpul exercitiului fizic. CPET masoara modul in care plamanii, inima si muschii reactioneaza la exercitii fizice. Testele pot fi efectuate folosind o bicicleta fixa sau o banda de alergare. Pe masura ce exersati, se vor masura cantitatea de aer pe care o respirati, cat de mult oxigen aveti nevoie si cat de rapid si eficient bate inima voastra. In functie de tipul de test, este posibil sa purtati o masca de fata sau un dispozitiv bucal si sa aveti electrozi aplicati pe pieptul dvs. pentru a monitoriza activitatea inimii. Doua dintre cele mai comune teste de exercitii cardiopulmonare sunt testul VO2 max si testul prag anaerob. Anomaliile VO2 max si / sau pragul vostru anaerob pot indica o afectiune precum BPOC, boli cardiace ischemice, insuficienta cardiaca congenitala sau hipertensiune pulmonara. Pentru a va pregati pentru testarea exercitiilor cardiopulmonare, nu mancati timp de 2 ore inainte de test, abtineti-va de la consumul de lichide timp de 1 ora inainte de test si nu fumati cel putin 8 ore inaintea testului. Ar trebui sa purtati haine si incaltaminte confortabile. De asemenea, medicul dumneavoastra va poate oferi instructiuni mai specifice.
Test VO2 max VO2 max (denumit si „absorbtie de oxigen”) se refera la volumul maxim de oxigen pe care il puteti metaboliza in timpul exercitiului fizic. Cu cat VO2 este mai mare, cu atat sunteti mai capabil sa faceti exercitii fizice. VO2 max se masoara prin efectuarea exercitiului pe o banda de alergare sau pe o bicicleta stationata in timp ce respirati printr-un sistem cu doua valve. Aerul va intra prin camera, dar va fi expirat prin senzori care masoara volumul si concentratia de oxigen. Intensitatea exercitiului dvs. va creste treptat modificand viteza sau inclinarea benzii de alergare sau rezistenta pe bicicleta. Pe masura ce intensitatea volumului de munca va creste, la fel va fi si consumul de oxigen, pana cand va atinge un varf. Acest varf este VO2 max.
Test prag anaerob Pragul anaerob este punctul in care muschii tai consuma mai mult oxigen decat pot oferi inima si plamanii. Cand ajungeti in acest punct, lactatul incepe sa se acumuleze in fluxul dumneavoastra de sange. La fel ca in cazul VO2 max, cu cat este mai mare pragul anaerob, cu atat sunteti mai indelungat. Masurarea pragului anaerobic presupune prelevarea de probe de sange (de regula un pinprick in degetul mare) in timpul unui test de exercitiu in timp ce intensitatea este crescuta progresiv.
Studii de oximetrie Oximetria este o metoda nedureroasa si noninvaziva pentru masurarea cantitatii de oxigen din sange. De obicei implica o clema asezata pe ureche sau deget. Clema este atasata de un dispozitiv (oximetrul) care transmite un fascicul de lumina prin vasele de sange si masoara cata lumina este absorbita de sangele oxigenat si deoxigenat. Un tehnolog va poate monitoriza citirile timp de cateva minute in timp ce sunteti asezat pentru a va evalua nivelul de oxigen in repaus, fara oxigen suplimentar. Apoi, daca este necesar, poate fi administrat oxigen suplimentar pentru a va aduce oxigenarea la nivelul recomandat de medic.
Test de sase minute de mers Este posibil ca medicul dumneavoastra sa doreasca sa va observe nivelul de oxigen ca raspuns la efort. In acest caz, tehnologul va va ajuta sa mergeti cu un clip senzor de oximetrie in loc timp de 6 minute. Daca nivelul dvs. de oxigen scade, vi se poate cere sa repetati testul cu oxigen suplimentar. Acest proces se poate repeta cu cantitati din ce in ce mai mari de oxigen pana cand nivelurile dvs. sunt suficiente.
Oximetrie nocturna Oximetria nocturna este masurarea nivelului de oxigen din sange in timpul somnului. In unele cazuri, aceasta procedura poate fi facuta acasa folosind un mic oximetru portabil echipat cu un modul de memorie care poate inregistra o noapte completa de date despre oxigen si rata pulsului. Medicul dumneavoastra poate utiliza aceste informatii pentru a ajuta la diagnosticarea problemelor pulmonare, a apneei in somn si a altor tulburari legate de somn. In functie de constatari, puteti fi trimis la un specialist in tulburari de somn.
Gaz de sange arterial cu co-oximetrie Gazul arterial este un test obisnuit de proba de sange care masoara nivelurile de oxigen si dioxid de carbon din sange pentru a determina cat de bine functioneaza plamanii. Un test de sange arterial utilizeaza sange extras dintr-o artera, de obicei de la locul pulsului de la incheietura mainii. Pe langa masurarea nivelului de oxigen si a dioxidului de carbon din sangele dvs., acest test va masura pH-ul sangelui si nivelul bicarbonatului. Valorile anormale ale oxigenului, dioxidului de carbon si ale pH-ului pot indica modificari ale functiei pulmonare, functiei inimii si a circulatiei, functia renala sau alte probleme. Co-oximetria masoara nivelurile de compusi numiti carboxihemoglobina si oxihemoglobina in sange. Scopul co-oximetriei este de a detecta deficienta de oxigen la nivelul tesuturilor (hipoxie). Pentru a efectua acest test, o clema de coximetru nedureroasa va fi plasata pe deget si un fascicul de lumina va fi transmis prin sange.
Testul de provocare bronsic Testul de provocare bronsic este utilizat pentru a evalua cat de sensibile sunt caile respiratorii din plamanii tai. In prima parte a acestei proceduri, veti fi supuse testelor functiei pulmonare (de obicei spirometrie) pentru a masura cat de mult aer puteti inspira si cat de repede puteti respira. Apoi veti inspira un compus pulverizat numit metacolina, urmat de o repetare a testelor functiei pulmonare. Rezultatele inainte si dupa vor fi comparate pentru a determina ce schimbari exista in respiratia ta. Vi se poate cere sa opriti utilizarea medicamentelor inhalate sau orale pentru o anumita perioada de timp inainte de procedura. De asemenea, vi se poate cere sa nu mancati timp de 2 ore inainte de test.
Radiografie Radiografia (radiografia) toracica este cea mai frecventa radiografie diagnostica. O radiografie toracica este utila pentru evaluarea plamanilor, inimii si peretelui toracic si poate fi utilizata pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea emfizemului, pneumoniei, bolilor de inima, cancerului pulmonar si a mai multor alte afectiuni medicale.
Radiografia este o procedura nedureroasa care dureaza doar cateva minute. Nu este necesara o pregatire speciala.
Tomografie computerizata (CT) O tomografie computerizata (tomografie computerizata) face imagini mai detaliate decat o radiografie tipica. In timpul unei scanari CT, sunt generate imagini in sectiune a structurilor toracice din corpul vostru, inclusiv plamanii, inima si oasele si tesuturile din jurul acestor zone. Scanarea CT este o procedura nedureroasa si neinvaziva. Pregatirea pentru testare dureaza aproximativ 10 minute, iar scanarea CT dureaza 15 pana la 20 minute.
Testarea sangelui pentru alergii O alergie este un raspuns imun anormal la anumite substante numite alergeni. Simptomele comune de alergie includ congestie, respiratie suieratoare, tuse, mancarime, stranut, lipsa respiratiei si nasul curgator. Alergiile sunt legate de mai multe boli respiratorii, inclusiv sinuzita si astmul. Un test de alergie la sange necesita colectarea unei mostre mici de sange. Proba este expusa la un alergen si apoi este masurata pentru un raspuns specific la anticorp. Tipurile de teste de alergie la sange efectuate pot include testul imunosorbent legat de enzima (ELISA), testul de eliberare a histaminei bazofile in vitro si testul radioalergosorbent (RAST). Rezultatele acestor teste pot ajuta medicul dumneavoastra sa determine cauza simptomelor dumneavoastra.
Serologii pentru boala pulmonara interstitiala Boala pulmonara interstitiala (ILD) este un termen general care include peste 130 de boli pulmonare cronice. Simptomele care stau la baza acestor boli sunt adesea similare, astfel incat medicul dumneavoastra poate recomanda testarea serologiei (sangelui) pentru a ajuta la diagnosticarea unei boli pulmonare specifice.
Alte teste si proceduri Urmatoarele servicii si proceduri pentru a ajuta la diagnosticarea si / sau tratamentul afectiunilor pulmonare: Tomografie cu emisie de pozitroni (PET) Tomografia cu emisie de pozitron (PET) este o tehnica de imagistica medicala. In PET, radioizotopii (compusi care contin agenti radioactivi) sunt introdusi in organism in scopul imaginarii, evaluarii functiei organului sau localizarii bolii sau a tumorilor. Radioizotopii sunt de obicei injectati in fluxul sanguin. Dupa administrarea radioizotopului, va exista o perioada de asteptare in timp ce radioizotopii devin concentrati in tesutul de interes. Vi se va cere sa va odihniti in liniste in acest timp. Imaginile PET sunt generate prin detectarea radiatiei din particule minuscule numite pozitroni, care sunt emise de la radioizotopul care vi s-a administrat inainte de procedura. Camerele de detectare speciale vor fi concentrate pe zona de interes si, odata detectata suficienta radiatie, un computer va crea o imagine care arata unde se afla izotopul in interiorul corpului. Procedura de scanare poate dura 30 pana la 45 de minute. Vi se poate cere sa nu mancati peste noapte inainte de test. Medicul dumneavoastra va va informa despre orice preparat special necesar.
Bronhoscopia cu fibra optica Bronhoscopia cu fibra optica este o procedura in care un tub ingust, flexibil, cu o camera minuscula la capat este introdus prin nas sau gura in plamani. Acest lucru ofera o vedere a cailor respiratorii si, de asemenea, permite medicului sa colecteze probe de tesut pulmonar. Bronhoscopia cu fibra optica poate fi facuta ca o procedura de diagnostic (pentru a afla mai multe despre o problema) sau ca o procedura terapeutica (pentru a trata o problema existenta). Un anestezic local sau local va fi pulverizat in gura si gat inainte de procedura. De asemenea, puteti primi medicamente IV care va ajuta sa va relaxati. Unele teste pot necesita post in prealabil, precum si o sedere peste noapte in spital. Medicul dumneavoastra poate avea solicitari suplimentare de pregatire.
Biopsii transbronchiale cu ac si forceps In timpul bronhoscopiei, pot fi introduse ace mici sau forceps prin bronhoscop pentru a colecta probe de tesut din plamani. Medicul dumneavoastra va va instrui cand sa respirati si sa iesiti, deoarece se obtin probe mici de tesut pulmonar. De obicei, acest pas se repeta pana cand s-au recoltat mai multe probe. O tehnica imagistica numita fluoroscopie poate fi utilizata pentru a ajuta la indreptarea forcepsului si / sau acului catre zona dorita a plamanului. Fluoroscopul este o masina mare care consta dintr-o sursa de raze X si ecran fluorescent, cu pacientul plasat intre aceste dispozitive. Radiografia X este apoi concentrata pe zona tinta, iar imaginile sunt evidentiate si afisate pe un monitor pentru a imbunatati vederea medicului in timpul procedurii. Monitorul poate include, de asemenea, o camera video, care inregistreaza imaginile in timp ce sunt redate in timp real.
Dilatatie si stentare bronsica Ocazional, terapii precum dilatarea si stentarea pot fi efectuate in timpul bronhoscopiei. Dilatarea implica largirea cailor respiratorii, in timp ce stentingul este folosit pentru a ameliora constrictia cailor respiratorii. Un bronhoscop flexibil este de obicei utilizat pentru aceste proceduri. Daca se utilizeaza un bronhoscop rigid, probabil va fi necesara anestezia generala.
Pneumologia este un domeniu al medicinei care se concentreaza pe sanatatea sistemului respirator. Pneumologii trateaza totul, de la astm la tuberculoza.
Ce este sistemul respirator? Sistemul respirator include organele care va ajuta sa respirati. Cele trei parti majore ale acestui sistem sunt caile respiratorii, plamanii si muschii respiratori.
Caile respiratorii includ: nas gura faringe laringe trahee bronhii bronhiole alveole Voi folositi mai multi muschi in timpul respiratiei. Cea mai notabila este diafragma. Ceilalti muschi sunt clasificati in grupuri, care includ:
muschii intercostali, care ajuta la inhalare muschii accesorii, care ajuta la inhalare, dar nu joaca un rol principal muschii de expiratie, care ajuta la expirarea puternica sau activa
Ce este un pneumolog? Acesti specialisti diagnosticheaza si trateaza afectiunile care afecteaza sistemul respirator la barbati si femei, precum si la copii. Pneumologii au experienta in urmatoarele tipuri de afectiuni respiratorii:
infectios structural inflamator neoplastic, ceea ce inseamna ca are de-a face cu o tumora autoimuna In unele cazuri, acest lucru se extinde la sistemul cardiovascular. Anumite afectiuni, cum ar fi boala vasculara pulmonara, pot afecta mai intai sistemul respirator, dar continua sa afecteze si alte organe din corp.
Un pneumolog poate lucra in propriul birou sau ca parte a unei clinici multidisciplinare. De asemenea, pot lucra in mediul spitalicesc, in special in sectiile de terapie intensiva sau spitale specializate.
Ce este pneumologia? Pneumologia este un domeniu de medicina care se concentreaza in mod special pe diagnosticarea si tratarea afectiunilor sistemului respirator.
Subspecialitatile pneumologiei includ: boala pulmonara interstitiala, care se concentreaza asupra bolilor pulmonare marcate de inflamatii si cicatrici persistente pulmonologie interventionala, care foloseste ingrijiri multidisciplinare pentru a trata afectiunile cailor respiratorii, cancerul pulmonar si boli pleurale transplant pulmonar, management inainte si dupa operatie boala neuromusculara, care se refera la afectiuni care apar din cauza insuficientei musculare respiratorii boala pulmonara obstructiva, care implica ingustarea sau obstructia cailor respiratorii probleme de respiratie in somn
Cerinte de educatie si formare profesionala Pentru a deveni pneumolog, trebuie sa obtii o diploma de sase ani la facultate. Apoi, trebuie sa completati un program de pregatire de patru ani, de rezidentiat. Dupa ce ai finalizat rezidentiatul, se sustine un examen care atesta cunostintele acumulate. Examenul se sustine in fata unei comisii de specialitate.
Ce boli trateaza pneumologii? Bolile pe care le trateaza frecvent pulmonologii includ:
astm bronsiectaziile, o afectiune care implica inflamatie si exces de mucus bronsita, care se intampla atunci cand aveti cai respiratorii inferioare inflamate boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC), care determina un blocaj al fluxului de aer emfizem, care se intampla atunci cand alveolele din plamanii dvs. sunt deteriorate boli pulmonare interstitiale, care afecteaza spatiul si tesutul din plaman boli pulmonare profesionale, care pot aparea din cauza inhalarii de praf, substante chimice sau proteine apnee obstructiva de somn, care face ca respiratia sa incetineasca sau sa se opreasca in intregime atunci cand dormi
Ce proceduri folosesc pneumologii? Pneumologii pot utiliza si interpreta examene si teste pentru a ajuta la determinarea unui diagnostic legat de plamani. Acestea pot include urmatoarele:
Scanare CT pentru a obtine imagini detaliate ale oaselor, muschilor, organelor grase si vaselor de sange din piept fluoroscopie toracica, un test cu raze X pentru a vedea cat de bine functioneaza plamanii ecografie toracica pentru examinarea organelor si a altor structuri toracice biopsie pleurala pentru a elimina o mica proba de tesut din pleura, care este membrana care inconjoara plamanii testul functiei pulmonare, un test de respiratie pentru a vedea cat de bine iti functioneaza plamanii test de oximetrie a pulsului pentru a determina nivelul de saturatie de oxigen din sangele dumneavoastra toracocenteza pentru a elimina si proba de lichid din jurul plamanilor tubul toracic pentru a elimina aerul sau lichidul din jurul plamanilor bronhoscopie pentru a examina calea respiratorie si pentru a determina daca aveti probleme in traheea, caile respiratorii inferioare, gatul sau laringe studiu de somn pentru a ajuta la diagnosticarea tulburarilor de somn, cum ar fi apneea de somn In cazul bolilor si afectiunilor pulmonare mai grave, un pulmonolog va poate adresa unui chirurg toracic pentru proceduri, cum ar fi o lobectomie pentru a indeparta o portiune a unui plaman bolnav sau un transplant de plamani.
Cand ar trebui sa te programezi pentru o vizita la un cabinet de pneumologie? Daca aveti simptome neobisnuite, trebuie sa va intalniti cu medicul dumneavoastra de familie. Acesta va efectua un examen medical si va va evalua starea generala. Acesta va poate da o trimitere la un pneumolog daca: aveti dificultati de respiratie aveti o tuse persistenta aveti tuse regulata cu sange sau mucus fumati aveti pierderi in greutate inexplicabile aaveti probleme cu exercitiile fizice din cauza problemelor de respiratie
Cautati un cabinet de pneumologie in Galati? Atunci puteti fi siguri ca l-ati gasit. Cabinetul de pneumologie si medicina somnului Dr. Anamaria Necula va pune la dispozitie urmatoarele servicii medicale: Consultatie pneumologie care includ: Astm bronsic, BPOC, Pneumonii, Infectii acute de tract respirator, Tumori pulmonare. Deasemenea in acest cabinet de pneumologie puteti sa faceti spirometrie simpla si cu test de bronhodilatatie care ajuta in stabilirea diagnosticului si/sau a stadiului evolutiv a urmatoarelor afectiuni: astm, bronhopatie cronica obstructiva, pneumopatie interstitiala, emfizem.
Cabinet medical pneumologie Galati
Atentie: In cabinetul medical de pneumologie Dr. Anamaria Necula, puteti beneficia si de servicii medicale gratuite de pneumologie decontabile CAS pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie sau de la un medic specialist in contract cu CAS. Consultatiile legate de medicina somnului (somnologie) nu sunt decontate deocamdata de CAS, ceea ce presupune ca pacientul va plati in intregime costul serviciilor.
Doctor pneumolog bun Galati
Daca esti in cautarea unui medic pneumolog care sa te trateze cu respect si in acelasi timp unul care sa aiba rezultatele pe care le astepti, l-ai gasit. Cabinet pneumologie Dr. Anamaria Necula reprezinta in acest moment cabinetul cu cele mai multe recenzii pozitive din Galati, asa ca lasam pacientii sa spuna daca au fost satisfacuti de calitatea serviciilor.
Pneumologie Galati
Telefon: 0743662589 Adresa: Situat in Micro 40, cabinet medical nr. 3, Bulevardul Milcov, Galați 800675, langa farmacia Elixir .
Laboarator medicina somnului si somnologie in Galati
Boli ale inimii Accident vascular cerebral Pre-diabet si diabet Depresie Exista multi oameni cu apnee in somn care nu au fost diagnosticati sau nu au primit tratament. Un medic somnolog specializat in medicina somnului poate diagnostica apnee de somn obstructiva folosind un studiu de somn in laborator sau un test de apnee in somn la domiciliu. Apneea de somn este tinuta sub control prin utilizarea terapiei prin presiune continua pozitiva a cailor respiratorii (CPAP), tratamentul de prima linie pentru apneea de somn, terapia cu aparatura orala sau chirurgie. Apnea obstructiva de somn la adulti este considerata o tulburare de respiratie legata de somn. Cauzele si simptomele difera de apneea obstructiva de somn la copii si apnee de somn centrala.
Simptome Cel mai frecvent simptom al apneei de somn este sforaitul. Cu toate acestea, nu toti cei care sforaie au apnee in somn. Sforaitul este probabil un semn al apneei de somn atunci cand este urmata de pauze de respiratie si de sufocare sau sunete de inecare.
Persoanele cu apnee in somn au adesea somnolenta in timpul zilei sau oboseala.
Simptomele frecvente ale apneei de somn includ:
Sforaitul tare sau frecvent Pauze de respiratie Sunete de sufocare sau inecare Somnolenta in timpul zilei sau oboseala Un somn neodihnitor Insomnie Dimineata dureri de cap Nocturia (trezirea in timpul noptii pentru a merge la baie) Dificultatea de concentrare Pierderea memoriei Scaderea apetitului sexual Iritabilitate
Factori de risc Factorul major de risc pentru apneea de somn este excesul de greutate corporala. Sunteti mult mai probabil sa aveti apnee in somn daca sunteti supraponderal sau obez. Cu toate acestea, apneea de somn poate aparea si la persoanele slabe. Factorii comuni de risc pentru apneea de somn includ:
Excesul de greutate – Riscul dvs. de apnee in somn este mai mare daca sunteti supraponderal cu un indice de masa corporala (IMC) de 25 sau mai mult sau cu obezitate cu un IMC de 30 sau mai mare.
Dimensiunea gatului mare – riscul de apnee in somn este mai mare daca aveti o dimensiune a gatului de 43 cm sau mai mult pentru barbati sau de 40 cm sau mai mult pentru femei. Un gat mare are mai multe tesuturi moi care pot bloca caile aeriene in timpul somnului. Varsta medie – Apneea de somn poate aparea la orice varsta. Cu toate acestea, este mai frecventa intre varsta adulta si varsta mijlocie. Sexul masculin – Apneea de somn este mai frecventa la barbati decat la femei. Pentru femei, riscul de apnee in somn creste odata cu menopauza. Hipertensiune arteriala – Tensiunea arteriala crescuta este extrem de frecventa la persoanele care au apnee in somn. Istoricul familiei – Apneea de somn este o problema ereditara. Aceasta inseamna ca aveti un risc mai mare de apnee in somn daca un membru al familiei il are. Motivele mostenite care cresc riscul de apnee in somn includ obezitatea si caracteristicile fizice, cum ar fi un mandibula retrasa. Alti factori familiali obisnuiti – cum ar fi activitatea fizica si obiceiurile alimentare – pot, de asemenea, sa joace un rol.
Diagnosticarea apneei de somn si tratarea ei este un prim pas esential in imbunatatirea starii generale de sanatate. Acest lucru va va ajuta sa efectuati treburile zilnice mult mai bine, va reduce riscul de aparitie a complicatiilor mai sus mentionate si va va ajuta sa va simtiti mai bine. Asa ca, daca banuiti ca dumneavoastra sau un membru al familiei dumneavoastra suferiti de apnee de somn, nu ezitati sa discutati cu medicul specialist. Vreti sa verificati daca suferiti sau nu de apnee? Faceti un simplu test dand click pe linkul urmator TEST APNEE IN SOMN Cabinetul nostru ofera servicii de diagnosticare şi tratare a sindromului de apnee in somn. Ne puteti contacta la numarul de telefon 0743662589 sau direct la adresa cabinetului Micro 40, cabinet medical nr. 3, Bulevardul Milcov, Galați 800675 langa farmacia Elixir
Definitie si cauze Bronsita acuta este o inflamatie acuta a bronhiilor care antreneaza o crestere a cantitatii de secretii si care apare in general ca urmare a unei infectii virale. Suprainfectarea cu bacterii este frecventa.
Frecventa Este o infectie foarte frecventa, benigna la persoanele sanatoase, dar care poate avea consecinte serioase daca plamanii sunt deja afectati (bronsite cronice, dilatatii bronsice, mucoviscidoza, etc.)
Semne si simptome Principalul semn este tusea, initial seaca, ulterior cu expectoratii mucoase, nas infundat si dureri in piept, accentuate de efortul de tuse. Febra este mica. In caz de boala pulmonara preexistenta, apare sau se agraveaza o dificultate in respiratie ( dispnee).
Investigatii Auscultatia pulmonara descopera semne de obstructie. In absenta factorilor ce predispun la gravitate nu este necesara nicio alta investigatie. In celelalte cazuri, radiografia pulmonara si eventual analiza secretiilor bronsice ( sputei) in laboratorul de bacteriologie sunt utile.
Forme clinice Bronsita acuta comuna (forma descrisa); bronsita difuza (bronsiolita), care intereseaza bronhiile mici, periferice si se insoteste de dispnee marcata si de alterare a starii generale; bronsita hemoragica, traheita, care se manifesta prin dureri si arsura retrosternala continua.
Evolutie si complicatii La adultul sanatos anterior, evolutia bronsitei acute este in general favorabila in 8-10 zile. Principala complicatie este infectia pulmonara (pneumopatie). La persoanele fragile, prognosticul poate fi sever, cu aparitia detresei respiratorii, ce necesita internarea intr-o sectie de terapie intensiva ( reanimare) si uneori recurgerea la respiratie artificiala.
Tratament La adultul anterior sanatos, sunt suficiente medicamentele impotriva febrei (antipireticele) si a tusei ( antitusivele) asociate cu repausul la pat. La bronsiticii cronici, tratamentul antibiotic este necesar inca de la inceput, spitalizarea este necesara in caz de semne de gravitate. Kineziterapia poate fi utila in obstructia importanta cu dificultati in expectorare.
Preventie si educatie Combaterea fumatului (factor favorizant al evolutiei spre forma cronica) este esentiala. La persoanele cu factori de risc este indicata vaccinarea antigripala si antipneumococica.
Pentru tratamentul apneei obstructive de somn, atat CPAP-ul cat si APAP-ul sunt foarte eficiente. Raspunsul la intrebarea care dintre ele e mai bun depinde de mai multi factori. CPAP (continuous positive airway pressure – presiune pozitiva continua a cailor respiratorii) emite un curent continuu de aer in masca pacientului, care, in mod mecanic, deschide caile respiratorii, eliminand astfel apneea obstructiva in timpul somnului. Presiunea necesara folosita de CPAP este, de obicei, determinata in urma unei titrari facuta in timpul noptii, fie intr-un centru de medicina a somnului sau chiar la pacient acasa. In timp ce pacientul doarme, aparatura speciala va monitoriza respiratia acestuia, medicul specializat in somnologie urmand sa determine daca presiunea trebuie crescuta astfel incat toate evenimentele respiratorii sa fie eliminate, inclusiv sforaitul. Aceasta presiune reprezinta presiunea ideala, iar CPAP-ul folosit acasa de pacient va fi programat sa o foloseasca. Presiunea ideala este presiunea de aer necesara pentru a elimina toate apneile, hipopneile, limitarile in respiratie si sforaitul. APAP-ul este similar cu CPAP-ul in faptul ca emite aer sub presiune din camera in caile respiratorii ale pacientului, dar spre deosebire de CPAP, care emite doar o presiune constanta, APAP-ul are adaugata proprietatea de a emite mai multe presiuni pentru a putea face fata nevoilor particulare de respiratie a pacientului de-a lungul noptii. APAP-ul are optiuni de presiune joasa si presiune inalta. Acest interval de presiuni ale APAP-ului permite fluctuatia automata in functie de nevoile pacientului.
Cum functioneaza un APAP Imaginea de mai jos ne arata cum functioneaza un APAP. Imaginea arata respiratia normala ce apare la inceputul acestui grafic.
Trei respiratii reduse sunt apoi detectate, indicate ca respiratii cu flux limitat (flow-limited breaths) astfel ca APAP-ul creste presiunea automat pentru a readuce respiratia la normal. Pacientul are apoi o apnee obstructiva iar APAP-ul creste din nou presiunea atat cat sa ajute pacientul sa respire normal. Cu un CPAP, presiunea ramane constanta si nu se ajusteaza singura odata cu respiratia pacientului.
Comparand un APAP cu un CPAP Imaginea de mai jos indica linia groasa neagra atat a unui CPAP cat si a unui APAP. Comparand presiunea unui CPAP cu a unui APAP, putem observa cu ochiul liber cum presiunea CPAP-ului este constanta dar cea a APAP-ului se ridica si coboara in timpul unei nopti.
Presiunea CPAP-ului este setata optim pentru a elimina apneea obstructiva. Pentru multi pacienti, CPAP-ul este singuru tip de tratament de care au nevoie. Totusi, APAP-ul ofera cantitatea precisa de aer de care e nevoie pentru eliminarea anumitor tipuri de evenimente. Din aceasta cauza, presiunea medie totala este in general mai redusa in tratamentul cu APAP decat in cel cu CPAP, care il face astfel mai confortabil pentru pacienti. De exemplu, daca pacientul are o limitare a respiratiei in care caile respiratorii sunt doar partial obstructionate, un dispozitiv CPAP va da pacientului mai mult aer decat este necesar pentru a elimina obstructia respiratiei. Aceasta presiune aditionala poate fi deranjanta pentru pacienti. Presiunea unui CPAP poate fi deasemenea prea mare pentru un pacient in faza initiala cand acesta incearca sa doarma. Un APAP va reduce sau va creste presiunea in mod confortabil in functie de terapie. Imaginea de mai jos compara efectele unui CPAP si a unui APAP in timpul evenimentelor respiratorii. De exemplu, ca o persoana a avut o titrare care a demonstrat ca presiunea ideala pentru eliminarea apneei e de 8 cm coloana de apa. Presiunea CPAP-ului va fi setata la 8. Totusi, exista multe momente cand presiunea de 8 nu este necesara deoarece caile respiratorii nu sunt complet obstructionate. In acest caz o presiune mai joasa ar trebui setata. Si sunt momente ( despre care vom vorbi mai jos) cand evenimentele respiratorii ale unei persoane pot depasi o presiune de 8, astfel ca persoana nu primeste destul aer cu ajutorul CPAP-ului.
Cui i se potriveste mai bine un APAP? Pacientilor care au nevoie de presiuni diferite in timpul noptii din cauza unei varietati de motive.
Dormitul pe spate Este cunoscut de marea majoritate ca atunci cand o persoana doar pe spate, limba si muschii cailor respiratorii se vor relaxa si din cauza gravitatiei vor fi atrasi in jos. Aceasta atractie aditionala la caile respiratorii relaxate creste posibilitatea de colaps a cailor respiratorii. Dormind pe spate, de obicei, va agrava simptomele apneei de somn. Pentru a evita colapsarea cailor respiratorii, APAP-ul va creste presiunea aerului pentru a mentine caile respiratorii deschise. Atunci cand persoana se roteste pe una din parti, riscul ca blocajul respirator sa se produca este mai mic. Dispozitivul APAP poate astfel sa reduca presiunea. Tratand o astfel de persoana cu un CPAP, presiunea constanta se mentine la fel si pentru dormitul pe spate si pentru dormitul pe o parte, ajungandu-se astfel la un tratament ce nu e ideal pentru una dintre pozitii.
Alergiile, racelile si infectiile respiratorii Dispozitivul APAP este deasemenea o alternativa excelenta la un CPAP atunci cand vorbim despre alergii, raceli sau infectii respiratorii. Daca aveti o congestie sau un nas infundat, un APAP s-ar putea sa fie mai bine construit pentru a face fata unei astfel de situatii. APAP-ul va calcula cantitatea de aer primita ( prin nasul obturat sau prin sinusurile infundate) si se va regla pentru a oferi cantitatea potrivita de aer pentru a va ajuta sa respirati.
BPOC si alte probleme Unii oameni sufera episoade de apnee doar atunci cand se produce REM-ul. Somnul REM este un somn profund, in care memoria, gandurile si functiile cognitive sunt trec printr-un proces de refacere. Respiratia devine neregulata, tensiunea arteriala creste, putand aparea chiar diferente de temperatura in corp fata de normal.
In timpul somnului REM, muschii corpului sunt paralizati, astfel incat nu putem sa ne miscam in functie de ceea ce visam, pentru ca ne-am rani sau am rani partenerul de somn. Aceasta paralizie scade abilitatea muschilor din caile respiratorii de a raspunde, aparand astfel apneele severe si blocajul cailor aeriene. Aceasta paralizie afecteaza respiratia majoritatii persoanelor, facand apneea mai severa, dar pentru pacientii cu probleme de respiratie aditionale cum ar fi BPOC sau alte boli neuromusculare, acest tip de paralizie agraveaza si mai mult problemele. In timpul somnului REM, dispozitivul APAP va creste presiunea ( asa cum se arata in imaginea de deasupra) pentru a compensa inactivitatea muschilor.
Pierderea in greutate / Ingrasarea si alte tipare de evolutie Dispozitivul APAP reprezinta o modalitate excelenta de a face fata ingrasarii/slabirii pe perioade lungi. Daca o persoana slabeste sau castiga in mod semnificativ in greutate, presiunea constanta a CPAP-ului ar putea fi intr-un final prea puternica sau prea slaba pentru nevoile pacientului. APAP-ul ajusteaza automat presiunea indiferent de pierderea sau castigarea in greutate de-a lungul unui perioade lungi.
Consumul de alcool Consumul de alcool inainte de culcare creste severitatea apneei de somn. Presiunea setata a CPAP-ului ar putea sa fie inadecvata pentru a mentine caile respiratorii deschise, dar flexibilitatea APAP-ului de a ajusta cu precizie nivelul necesar va mentine respiratia in parametri normali.
Costurile Deoarece APAP-ul este mai sofisticat, costul acestuia va depasi pe cel al unui CPAP. Totusi, pentru ca un APAP poate fi setat si ca un CPAP ( facand presiunea maxima egala cu presiunea minima), dispozitivul APAP este mai avantajos decat unul CPAP. Pentru o perioada de folosire mai lunga de timp, dispozitivul APAP poate fi mai eficient din punct de vedere al costurilor decat un CPAP.
Un articol aparut pe site-ul celor de la BBC arata cat de important este ca pacientul ce sufera de apnee obstructiva de somn sa fie diagnosticat corect si apoi tratat. Articolul arata ca este foarte importanta atitudinea celor din jur pentru ca bolnavul sa faca primul pas spre un cabinet specializat in somnologie. Pentru cei care au probleme cu intelegerea limbii engleze am tradus cea mai mare parte din clip, avand in vedere ca sunt atat de multi bolnavi ce sufera de aceasta problema si nu stiu de ea sau o ignora.
Mohamed sufera de apnee de somn, o problema serioasa care poate duce la intreruperi constante ale somnului si la cresterea semnificativa in greutate. Cei mai multi dintre bolnavi nici nu stiu ca sufera de aceasta problema.
Recunoasteti acest tip de sforait?
Mohamed: „Cea care m-a convins sa ma duc la doctor a fost sotia mea. Chiar credea ca in una din zilele urmatoare voi muri. Ca mi se va bloca respiratia si ca nu voi mai putea sa pornesc sa respir din nou. „
Dave s-a oprit din respiratie timp de 25 de secunde inainte sa inspire din nou. Apneea este o problema de somn care te impiedica sa respiri in timp ce dormi. 7 din 8 persoane ce sufera de aceasta problema nu sunt diagnosticate.
Mahomed: „Statea langa mine si numara secundele ce imi luau pana incepeam sa respir din nou. Si erau in jur de 50 de secunde.”
Efectele secundare comune ale apneei de somn sunt: sforaitul, cresterea in greutate si faptul ca pacientul se trezeste foarte obosit. Mohamed a fost diagnosticat in 2011, iar greutatea sa a facut ca problema sa fie si mai grava.
Mohamed:” Mancam foarte mult parca incercand sa compensez ceva ce imi lipsea in mine. Si mananci si iar mananci…. Si nu stiam ce incercam sa compensez sau sa gasesc. „
1. Apneea de somn te opreste sa respiri in timpul somnului. 2. Ca sa te trezesti, corpul elibereaza adrenalina pentru a te ajuta sa respiri. 3. Adrenalina cauzeaza modificari hormonale care provoaca foamea si privarea de somn. 4. Asa ca mananci mai multa sare in alimentatie si produse alimentare dulci pentru a compensa oboseala. 5. Astfel ca incepi sa cresti in greutate, ceea ce agraveaza si mai tare apneea.
Mohamed: „Era una din acele probleme. nu doream sa ma indepartez prea tare de casa. Imi doream sa pot sa ma intorc foarte repede acasa pentru ca se apropia ora 9.00 seara si as fi adormit acolo unde eram. „
Mohamed a fost diagnosticat cu ajutor unei clinici NHS si acum face exercitii fizice pentru a tine oboseala sub control. Foloseste deasemenea un aparat numit CPAP pentru a-l ajuta sa respire in timpul somnului.
Mohamed: „De cand am fost diagnosticat, cred ca mai mult decat oricine, familia mea poate spune daca e sau nu o diferenta la mine. Ies cu fiul meu, ies cu sotia sau cu toata familia. Cred ca asta a avut un impact pozitiv asupra noastra, a tuturor. ”
Apneea de somn si sforaitul sunt considerate adesea legate . Dar pot exista aceste doua probleme independent una de cealalta? Sunt doua tipuri de apnee de somn – apneea centrala si apneea obstructiva, dar atunci cand vine vorba despre sforait, apneea obstructiva este in general de vina. Dar putem spune ca mereu e aceeasi problema, putem avea apnee de somn fara sa sforaim, si vice versa, puteti sforai fara sa suferiti de apnee in somn? In acest articol, vom privi mai atent problema si vom incerca sa demontam cateva din miturile cele mai intalnite atunci cand vine vorba despre sforait si apneea de somn.
Informatii de baza: ce inseamna apneea de somn? Publicatiile de specialitate descriu apneea de somn dupa cum urmeaza: „O problema in care caile respiratorii superioare se inchid, intrerupandu-va astfel respiratia si privandu-va de oxigen pana cand va treziti si incepeti sa respirati din nou.. Acest tip de apnee este cel mai comun si de obicei tipul care este asociat cu sforaitul si pe buna dreptate. Oamenii care au aceasta problema au tendinta sa sforaie zgomotos. De fapt, sforaitul este unul din primele simptome ale apneei obstructive de somn. Dar…. asta nu inseamna ca oamenii care sufera de apnee de somn sforaie intotdeauna!
Deci, ce reprezinta apneea centrala de somn? O definitie gasita in literatura de specialitate descrie aceasta problema mai putin obisnuita, dar totusi foarte relevanta…. „Apneea centrala de somn reprezinta o problema in care respiratia se opreste si reporneste in mod repetat in timpul somnului. Apneea centrala apare din cauza creierului care nu trimite semnale specifice catre muschii care controleaza respiratia. Aceasta problema este diferita de apneea obstructiva de somn, in care nu puteti respira pentru ca aveti obstructionate caile respiratorii superioare. Apneea centrala este mai putin intalnita decat apneea obstructiva de somn. ” Dupa cum puteti vedea, apneea centrala si cea obstructiva au cauze foarte diferite, cu toate ca produc, mai mult sau mai putin, acelasi rezultat.
Reluarea respiratiei In ambele cazuri, cel ce doarme va avea opriri bruste in respiratie. Aceste opriri vor dura cateva secunde si sunt urmate de obicei de un semnal de trezire din partea creierului. Aceasta va cauza trezirea partiala a persoanei, care va inspira adanc ( deoarece creierul ii va transmite ca e privata de oxigen) dupa care va adormi la loc. Totusi, marea problema e ca majoritatea oamenilor nu se trezesc de tot atunci cand apneea ii face sa inspire adanc, ceea ce inseamna ca procesul se va repeta din nou si din nou, cateodata de sute de ori pe noapte… in fiecare noapte. Dar, pentru ca nu dorm bine noaptea, ei nu vor primi odihna de care au nevoie, fapt care duce la problemele pe care le au cei ce sufera de apnee de somn. In general, ei ajung sa devina somnorosi, obositi, ametiti si privati de odihna de care au nevoie pentru a functiona bine in timpul zilei.
Simptomele apneei de somn si efectele ei Semnele si simptomele celor doua tipuri de apnei de somn tind sa se intretaie – ceea ce face greu diagnosticul fara un studiu intr-un laborator de somnologie. Dar, in general, aceasta este lista cu simptome pe care, potrivit specialistilor, le prezinta cei ce sufera de aceasta problema. – Iritabilitate – Sforait zgomotos ( mai des intalnit in apneea obstructiva de somn) – Oprire episodica a respiratiei – Gura uscata – Durere in gat – Treziri bruste, insotite de obicei de dificultati de respiratie ( mai comune in apneea centrala) – Dureri de cap matinale – Insomnie – Oboseala excesiva in timpul zilei, somnolenta – Probleme in mentinerea atentiei si a focalizarii
Sforaitul indica intotdeauna prezenta apneei de somn? Nu. Expertii spun ca apneea obstructiva de somn este un tip foarte specific de problema si apare doar atunci cand caile respiratorii sunt blocate complet in timpul somnului. De fapt, termenul de apnee se refera la un episod in care aerul nu intra deloc iar respiratia este blocata complet, cel putin 10 secunde. O astfel de oprire din respirat este destul de puternica pentru a declansa in creier semnalul de trezire si de inspiratie de urgenta – ceea ce intrerupe somnul.
Pot suferi de apnee de somn chiar daca nu sforai? Chiar daca pare ciudat, dar raspunsul este da. In primul rand, apneea centrala nu este asociata in general cu sforaitul. Acest tip de apnee apare din cauza semnalelor de la creier, nu a unei obstructii in gat. Si desi nu e comuna, nu inseamna ca nu apare.
De fapt, in apneea obstructiva de somn, pieptul se va ridica si va cobora, ca si cum respiratia ar avea loc, in ciuda faptului ca niciun pic de aer nu intra si nu iese prin caile aeriene. Dar, in cazul apneei centrale, pieptul nu se ridica si nici nu coboara. Apneea obstructiva este diferita. Aceasta este aproape mereu insotita de sforait, dar asta nu inseamna ca intotdeauna este asa. Potrivit Dr. Robert L. Owens de la Programul de Cerceta a Problemelor de Somn din Brigham si Women’s Hospital din Boston: „Cei mai multi dintre cei ce sforaie nu au apnee obstructiva de somn, dar cei mai multi oameni care au apnee sforaie.” Deci, este posibil sa suferiti de apnee obstructiva de somn fara sa sforaiti dar acest lucru este destul de rar. Dar, daca observati ca in timpul zilei sunt excesiv de obosit sau somnolent, ar trebui sa rugati pe cineva sa fie atent la dumneavoastra in timp ce dormiti. Daca se observa ca nu sforaiti, dar tot aveti tendinta de a sufla greu in mod periodic in timpul noptii din cauza lipsei de oxigen, atunci poate ca e timpul sa apelati la ajutor profesionist din partea unui doctor specializat in somnologie.
Reprezinta apneea de somn o problema serioasa? De una singura, apneea de somn este doar suparatoare, dar contribuie la o larga varietate de probleme de sanatate foarte periculoase. Apneea obstructiva de somn poate creste riscul de atac vascular cerebral, duce la cresterea tensiunii sanguine sau la aparitia unor probleme de inima, creste riscul de aparitie a diabetului de tip 2 si chiar poate duce la aparitia sindromului metabolic. Diagnosticarea apneei de somn si tratarea ei este un prim pas esential in imbunatatirea starii generale de sanatate. Acest lucru va va ajuta sa efectuati treburile zilnice mult mai bine, va reduce riscul de aparitie a complicatiilor mai sus mentionate si va va ajuta sa va simtiti mai bine. Asa ca, daca banuiti ca dumneavoastra sau un membru al familiei dumneavoastra suferiti de apnee de somn, nu ezitati sa discutati cu medicul specialist. Vreti sa verificati daca suferiti sau nu de apnee? Faceti un simplu test dand click pe linkul urmator TEST APNEE IN SOMN Cabinetul nostru ofera servicii de diagnosticare şi tratare a sindromului de apnee in somn. Ne puteti contacta la numarul de telefon 0743662589 sau direct la adresa cabinetului Micro 40, cabinet medical nr. 3, Bulevardul Milcov, Galați 800675 langa farmacia Elixir.
Pleurezie ( revarsat pleural) – numita popular si apa la plamani, este o acumulare anormala de lichid intre pleure ( foitele care invelesc plamanul). Lichidul este clar, galbui, purulent sau sanguinolent si poate ajunge pana la cantitatea de unu-doi litri. Exista cinci tipuri principale de revarsate pleurale: transudat, exsudat, epiem, revarsat pleural hemoragic sau hotorax si revarsat chilos.
Cauze Pleurezia este provocata mai ales de o infectie a plamanului ( pneumonie, tuberculoza, viroza), de insuficienta cardiaca sau de tumorile pulmonare. Originea tuberculoasa a infectiei se observa mai ales la tinerii de pana la 25 de ani si la persoanele slabite dupa alte boli.
Diagnostic Boala incepe cu febra, tuse, expectoratie, gafaiala, junghi, puls rapid, transpiratii, lipsa poftei de mancare, stare generala rea. Netratata, pleurezia dureaza pana la doua luni. Pleureziile neinfectioase sunt rar insotite de febra. Numai examenul radiologic poate preciza diagnosticul. Lichidul pleural, extras de medic, observat la microscop, arata numeroase leucocite, cu predominanta limfocitelor, globule rosii si microbi, cand lichidul este purulent. Intradermoreactia pozitiva la tuberculina, ca si reactia Rivalta pozitiva a lichidului pleural, inclina spre originea tuberculoasa a pleureziei. Uneori, in lichidul pleural se gasesc celule canceroase. Insamantarea lichidului extras pe medii de cultura speciale poate depista microbul respectiv al infectiei, inclusiv bacilul Koch. De mentionat, cresterea foarte mare a vitezei de sedimentare a hematiilor in pleurezie.
Tratamentul pleureziei Tratamentul pleureziei trebuie adresat atat bolii subiancente care produce revarsatul pleural cat si revarsatului propriu-zis A. Revarsatul pleural de tip transudat: Revarsatul pleural de tip transudat raspunde de obicei la tratamentul bolii de fond: toracocenteza terapeutica este indicata doar in formele masive care produc dispnee. Pleurezia si toracostomia de drenaj sunt rareori indicate. De exemplu, cand apare un revarsat pleural la un bolnav cu insuficienta cardiaca congestiva, toracocenteza nu se recomanda de rutina, nici in scop diagnostic, nici terapeutic. Astfel de revarsate sunt cel mai probabil transudate si se vor resorbi odata cu tratamentul afectiunii subiacente.
B. Revarsate pleurale neoplazice sau paraneoplazice: La un pacient cu cancer, colectiile pleurale pot fi neoplazice. In cazul unor revarsate pleurale neoplazice, suprafata pleurei este invadata direct de celulele maligne ( evidentiate prin examen citologic sau biopsie pleurala). In astfel de cazuri, tumora care produce revarsatul pleural este nerezecabila si se recomanda chimioterapia si radioterapia neoplaziei primare. In cazul formelor care nu raspund la chimioterapie sau iradiere mediastinala ( sau nu pot fi tratate astfel) se recomanda pleurodezia chimica ( obliterarea spatiului pleural prin realizarea de adeziuni fibroase intre pleura viscerala si cea parietala). Pleurodezia chimica se realizeaza de obicei prin instilarea de bleomicina, mitoxantrona sau talc in spatiul pleural. Pleureziile maligne rapid recidivante toracocenteze repetate, efectuarea unui sant pleuroperitoneal sau pleurectomie. Termenul „revarsat pleural paraneoplazic” sugereaza un revarsat la un bolnav cu cancer, la care spatiul pleural nu este invadat direct de procesul tumoral, iar toracocenteza repetata si biopsia pleurala cu ac subtire sunt negative. In aceasta situatie exista posibilitate ca tumora primara sa fie rezecabila.
C. Revarsatul pleural parapneumonic: Aparitia unei pleurezii pe fondul unei pneumonii ( „revarsat parapneumonic”) raspunde in general la tratamentul antibiotic. De obicei, problema se pune intre alegerea modalitatii de drenaj prin tub sau toracostomie. obiectivul drenarii colectiei este acela de a evita progresia exsudatului si transformarea acestuia in revarsat fibrinopurulent sau organizat. Scopul este de a evita aparitia pahipleuritei difuze care poate duce la incarcerarea plamanilor, cu alterarea ireversibila a functiei pulmonare. Pentru ca tratamentul sa fie eficient, se impune interventia prompta. Investigatiile de laborator ( in special determinarea PH-ului) sunt utile in stabilirea masurilor suplimentare de tratament. In formele „necomplicate”, infectia pleurala este absenta iar glucoza pH-ului lichidului pleural sunt normale. Astfel de revarsate se pot resorbi spontan, neimpunandu-se utilizarea unor tuburi de dren. In revarsatele pulmonare parapneumonice „complicate”, lichidul are aspect purulent si exista riscul de aparitie a aderentelor fibroase. La examenul lichidului pleural, pH-ul scazut (<7.2),glucoza scazuta (1000 UI/l), cu leucocite si proteine normale in lichidul pleural, ajuta la diferentierea revarsatelor parapneumonice complicate de cele necomplicate. In cazul revarsatelor pleurale parapneumonice, drenajul prin toracostomie este necesar daca este indeplinita una din urmatoarele conditii: (1) lichidul are aspect franc purulent sau la coloratia Gram se identifica bacterii; (2) glucoza din lichidul pleural este 1000 UI/l, medicul poate opta intre instituirea drenajului si monitorizarea atenta a lichidului pleural prin toracocenteze si evacuari repetate ale revarsatului. Toracocenteza repetate nu este o strategie eficienta de tratament a revarsatelor pleurale parapneumonice complicate. In cazul in care revarsatul nu este evacuat in 24 de ore de drenaj, probabil ca s-a produs inchistarea. Pentru accelerarea drenajului se poate injecta intrapleural pe tubul de dren streptokinaza ( 250000 UI in 100 ml solutie salina 0.9% zilnic, cel mult 10 zile). Medicul trebuie sa fie avizat ca in aceasta circumstanta este posibila formarea de sechestre purulente, chiar daca toracocenteza din alte zone nu evidentiaza un empiem. In astfel de cazuri se impune efectuarea unei ecografii pentru stabilirea locului unde trebuie introdus un nou tub de dren. Daca aceste masuri sunt insuficiente, se poate recurge la efectuarea drenajului chirurgical deschis. Deseori, un revarsat pleural complicat se poate solda cu pahipleurita, iar rezolvarea acesteia are loc spontan, lent, in cateva luni.
D. Hemotoraxul: Hemotoraxul se trateaza in general prin insertia de urgenta a unuia sau a mai multor tuburi largi, cu scopul realizarii hemostazei prin apozitia suprafetelor pleurale; tuburile toracice ajuta si la determinarea gravitatii hemoragiei si scad riscul complicatiilor ( de tipul empiemului si eventual fibrotoraxului). Inainte de inlaturarea tuburilor, trebuie drenat cat mai mult din cantitatea de sange din spatiul pleural. Toracotomia este uneori necesara, aceasta realizand controlul sangerarii, inlaturarea cheagurilor voluminoase si tratarea complicatiilor asociate ( spre exemplu fistula bronhopleurala). Un hemotorax foarte mic, stabil din punct de vedere radiologic ( sau care este insotit de semne de ameliorare) poate fi tratat fara drenaj pleural.
E. Alte tipuri de revarsate pleurale: Tratamentul bolnavilor cu alte tipuri de revarsate consta in special in tratarea cauzei subiacente. Un lichid pleural neinfectat cu pH scazut nu necesita neaparat drenaj pleural. Pacientii cu revarsat pleural reumatoid trebuie urmariti indeaproape din cauza riscului de empiem pulmonar.
Prognostic Prognosticul pacientilor cu revarsat pleural depinde de prognosticul bolii de fond. In cazul unor afectiuni maligne, prognosticul este rezervat, in special daca pH-ul lichidului pleural sau nivelul glucozei sunt scazute.
Parerea pacientilor
Rezultatele terapiei prescrise de doamna doctor Necula sunt eficiente si rapid resimtite .Ma bucur ca am intalnit un profesionist desavarsit , cu un caracter pe masura,... calitati greu de gasit in tandem . Stima.
Rusu Cristian
Doamna doctor este un om deosebit, cu respect atat fata de meserie cat si fata de pacienti. Apreciez faptul ca mai presus de toate este om, are empatie, respect si initiativa. O recomand tuturor cunoscutilor.
Flori Corpaciu
Am fost foarte multumita de doamna doctor. Un medic cu suflet dedicat profesie sale. Recomand.
Marci Mihail
Cu tot respectul. Nu poti spune altceva cand vezi ca cel cu care esti fata in fata isi da tot interesul sa fii ok si iti castige increderea . Multumesc.
Jakuly Jakuly
Recomand cu toata increderea pe doamna doctor Necula,un doctor cu suflet mare,un bun specialist.
Maria Ciobotaru
Multe bucurii si necazuri vin peste oameni. Atunci cand vin cautam oameni doctori, aici gasesti un om doctor pe care il recomand cu incredere. Cu stima Ioan Necula.
Pentru tratamentul apneei obstructive de somn, atat CPAP-ul cat si APAP-ul sunt foarte eficiente. Raspunsul la intrebarea care dintre ele e mai bun depinde de mai multi factori.
