Pneumoconiozele

Pneumoconiozele sunt afectiuni pulmonare subacute si/sau cronice datorate expunerii indelungate – si de obicei profesionale – la o serie de particule minerale prezente in aerul respirat.

Din cauza dimensiunilor extrem de mici, aceste pulberi nu sunt retinute in totalitate de mecanismele de aparare, astfel ca ajung pana la cele mai mici bronhii, canale alveolare si chiar alveole. Pe langa simpla depozitare, ele declanseaza si reactii de respingere, deobicei la nivel celular, reactii ce nu reusesc debarasarea si persista in timp indelungat. Aceasta activitate de aparare prelungita se va intoarce impotriva propriului organism, deoarece conduce la inflamatie cronica, fibrozare cicatriciala si restrangerea ariei de schimburi gazoase; cu timpul, din cauza obstacolelor cicatriciale in reteaua sanghina, vasuferi si sectorul vascular cu consecinte nefavorabile pentru restul organismului.
Pneumoconiozele pot fi active, cum este silicoza, ( evoluand catre stadii de fibroza pulmonara existinsa si insuficienta respiratorie cronica, chiar si dupa incetarea expunerii la silice) sau „inerte”, nefibrogene, neevolutive.
A. In prima categorie riscul de gravitate este mai mare deoarece in urma penetrarii indelungate a pulberilor in cauza se declanseaza un proces local de respingere de tip inflamator, activ cat timp este prezent acest corp strain ( pulberea de silice), fara sa conteze faptul ca expunerea la aerul viciat a fost intrerupta. Aceasta prezenta definitiva sta de fapt la originea amplificarii efectelor nocive prin inflamatie si, in final, fibrozare de tip cicatricial.
In aceasta categorie de mare risc sunt cuprinse afectarile determinate de inhalarea unei serii extinse de pulberi minerale cum sunt:
1) silicea libera in cazul
– minerilor in carbune ( expusi concomitent la silice si carbune),
– a celor ce perforeaza in stanca tuneluri, (expusi sa inhaleze praf de ardezie, de cuart, de granit si alte roci refractare, silicati- de tipul caolinului, talcului, mica, feldspat- sau de fier),
– in cazul sablorilor,
– in industria sticlei,
– in cazul constructorilor de drumuri – pentru cei care lucreaza cu concasoarele, perforatoarele, etc.,
– a celor din industria siderurgica
– in topitorii (cazul concasoarelor – a morilor) si
– din industria materialelor abrazive
2) oxizii de fier, in cazul
– sudorilor electrici – mai putin si celor autogeni
– celor ce polizeaza argintarie sau lentile de sticla folosind abrazivi pe baza de oxizi de fier
– celor din industria extractiva de fier
– a topitoriilor, otelariilor, etc.
3) metale nefieroase sub forma de carburi metalice in diverse formule ( cu titan, tantal, niobiu, molibden, crom, zirconiu, vanadiu, antimoniu) in cazul celor din topitorii de oteluri speciale
B. In categoria pneumoconiozelor neevolutive, inerte, gravitatea este mai mica, proportionala doar cu durara expunerii la noxe, riscul evolutiv incetand dupa intreruperea expunerii ( cazul celor ce inhaleaza timp indelungat pulbere de grafit, gips, marmura, bariu, aluminiu, staniu, mangan si carbon). In aceste cazuri se poate vorbi de multe ori de simple impregnari, ca niste tatuaje ce dureaza timp indelungat, fara sa antreneze o reactie inflamatorie – de respingere – din partea tesutului pulmonar.
Pneumoconiozele- atat cele active cat si cele inerte, nu sunt simple infirmitati, ele se pot complica la randul lor pe termen mediu sau in perspectiva indelungata.
Pe termen mediu pacientii demonstreaza:
– o rezistenta scazuta la infectii intercurente respiratorii, iar in evolutie acestea se dovedesc mai severe, cu costuri mai mari pentru sanatate.
– toleranta redusa la eforturi fizice medii si la acele profesiuni ce solicita activitate fizica sustinuta sau prelungita.
Pe termen lung foarte multi pacienti – in special cei din prima categorie a pneumoconiozelor active, contracteaza secundar si tuberculoza ( in forma evolutiva particulara, greu reductibila sub tratament, denumita silico-tuberculoza”) sau ajung sa degenereze catre diverse forme de cancer bronho-pulmonar. In sfarsit, se poate instala insuficienta respiratorie cronica decompensata.
Tratamentul se va adresa factorilor intercurenti ce decompenseaza echilibrul destul de precar al pacientului, ( boala in sine neputand fi vindecata), sau compensarii insuficientei respiratorii cronice.
Profilaxia reprezinta unica posibilitate reala de combatere si comporta totalitatea masurilor de asigurare a sanatatii persoanelor expuse riscului de boala.
Intra in vederile specialistilor de medicina muncii si de igiena generala asigurarea conditiilor optime de munca ( robotizarea sau macar automatizarea operatiilor de mare risc pentru om, controlul riguros al calitatii aerului prin sisteme eficiente de ventilatie, asigurarea calitatii filtrelor de retinere a pulberilor, evaluarea stricta a riscului fiecarui loc de munca si reducere – daca e cazul- a timpului de expunere conform profesiogramei, asigurarea conditiilor de recuperare – de odihna, de concedii, etc).
Pacientii cu forme incipiente si compensate de boala trebuie scosi din activitatea de risc si tratati in vederea recuperarii ( sanatorizare, gimnastica generala si respiratorie, cure balneoclimaterice cu aerosoli sarati, baropresiune, etc.). Datorita riscului recunoscut, cei ce lucreaza in activitatile respective au un regim preferential de pensionare, la varste cu mult mai mici decat restul populatiei, intocmai pentru a intrerupe definitiv expunerea la noxe.
Daca dumneavoastra sau cineva drag dumneavoastra a fost diagnosticat cu aceasta boala, sau daca doar suspectati ca suferiti de ea, nu ezitati si sunati-ne chiar azi. Credem cu tarie ca sanatatea este unul din cele mai de pret bunuri pe care le poate avea cineva si trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a o pastra.