Fumatul

Dependenta de tutun se realizeaza prin inhalarea de produsi de ardere ai tutunului uscat. Au existat si alte moduri de utilizare a tutunului ( mestecat, prizat), dar la ora actuala fumatul este de departe cel mai raspandit mod de administrare a nicotinei. Dintre produsele de tutun ( tigarete, tigari de foi, trabucuri, pipa, narghilea) cele mai raspandite, dar si cele mai nocive sunt tigaretele, cu sau fara filtru, deoarece fumul se trage in piept.
Tabagismul constituie principala cauza de boala in tarile industrializate, fiind responsabil de aproximativ 1.8 milioane de decese anual. Fumatul este responsabil de 90% din cazurile de BPOC si emfizem pulmonar, de 90% din cazurile de cancer – pulmonar ( si nu numai, de cavitate bucala, faringe, laringe, trahee, esofag, stomac, pancreas, de vezica urinara), dar si boli cardiovasculare (suferinta coronariana, arterite periferice, accidente vasculare cerebrale), ulcere gastrice. La femeia gravida creste riscul de avort si nastere prematura, creste riscul de greutate mica la nastere si riscul de moarte subita a nou nascutului. Trebuie mentionat ca la fumator functia plamanilor se deterioreaza cu o viteza mult mai mare decat la nefumatori. Se considera ca aproape jumatate din fumatori decedeaza din cauza acestui obicei.
Fumul de tutun rezulta prin arderea acestuia si a hartiei la temperatura inalta ( aproximativ 800 grade Celsius ). Partea de fum inhalata de fumator constituie curentul primar, in timp ce partea care se degaja de la varful tigarii constituie curentul secundar. Se definesc fumatul activ ( fumatorul care de regula consuma curentul primar, cat de cat filtrat de filtrul tigaretei) si fumatul pasiv ( persoanele care se gasesc in aceeasi incapere cu fumatorul, si care consuma mai ales curentul secundar, nefiltrat, deci mai periculos). S-a constatat ca fumatorul pasiv consuma aproape un sfert din numarul de tigarete fumat de cel activ, in prezenta lui.
Fumul de tutun se compune dintr-o parte gazoasa ( formata din gaze atmosferice care nu au ars si gaze de ardere si vapori) si o componenta particulara, care contine imensa parte a constituentilor ( peste 3000). Principalele componente sunt monixidul de carbon, substantele iritante ( oxizi de azot, derivati carbonil – formaldehida acroleina – acizi- acid ciahidric – fenoli, crezoli, etc), subtantele cancerigene ( hidocarburi aromatice policiclice, nitrozamine, elemente radioactive) si nicotina si derivatii ei.
Din punct de vedere farmacologic, nicotina are o actiune bifazica: in cantitate mica este stimulata, iar in doze mai mari este inhibitoare. Actioneaza asupra sistemului cardiovascular ( creste tensiunea, creste frecventa cardiaca, contracta vasele coronare), asupra aparatului urinar si aparatului digestiv ( creste secretia glandelor salivare, creste activitatea motorie digestiva). La nivelul creierului, creste capacitatea de invatare, prin cresterea capacitatii de concentrare si o scadere a senzatiei de stres si mai ales prin aparitia unei senzatii de placere. Administrarea continua de nicotina creeaza toleranta ( pentru a mentine efectele trebuie crescuta mereu doza, altfel creierul se obisnuieste ). Nicotina are si un efect de scadere a greutatii corpului, prin scaderea absorbtiei digestive a elementelor nutritive si o crestere a consumului energetic de baza.
Din punct de vedere al intensitatii consumului, fumatorii se impart in
– fumator ocazional ( 2-3 tigari pe zi sau rar)
– mic fumator ( mai putin de 10 tigari pe zi)
– fumator moderat ( 10-20 tigari pe zi)
– mare fumator ( 20-60 tigari pe zi)
– foarte mare fumator ( mai mult de 60 tigari pe zi)
Cantitatea de nicotina si de substante toxice este dependenta si de prezenta sau absenta filtrului, calitatea acestuia si de tipul de tutun.
Dependenta de tigari se manifesta prin consumul zilnic de tigari, prin dificultatea de a nu fuma zilnic si de o probabilitatea mare de aparitie a simptomelor de sevraj in caz de oprire a fumatului, ceea ce reprezinta dependenta fizica, caracterizata de cel putin 4 din urmatoarele semne:
– nevoia intensa de nicotina
– iritabilitate, sentiment de frustrare sau de furie
– anxietate
– dificultate de concentrare
– scaderea frecventei cardiace
– cresterea poftei de mancare si ingrasarea
In absenta semnelor de sevraj, nevoia irezistibila de a fuma constituie dependenta psihica.
Oricat de mult a fumat un individ, s-a demonstrat ca oprirea fumatului se insoteste de o ameliorare rapida a starii de sanatate a individului. Totusi, riscul de accident cardiovascular scade pana la nivleul nefumatorilor intr-un an, in timp ce riscul de cancer bronhopulmonar ajunge la nivelul nefumatorilor dupa 20 de ani.
Oprirea fumatului depinde de motivatia individuala ( factorul cel mai important, care permite unui individ bine motivat sa se poata opri singur), de starea de sanatate ( poate constitui un factor de motivatie, functie de starea de sanatate se alege metoda de sevrare – de exemplu in caz de infarct miocardic recent metodele de supleatie de nicotina sunt contraindicate) si de gradul de dependenta tabagica. Nu in ultimul rand, necesita o cooperare totala cu medicul curant. Un obstacol foarte important pe care fumatorul trebuie sa il invinga este dependenta de nicotina. De la aceasta constatare s-a dezvoltat conceptul de administrare de nicotina pe alta cale decat cea respiratorie pentru a compensa lipsa fumatului si pentru a diminua simptomele de sevraj. Aceste metode sunt guma de mestecat cu nicotina ( Nicorette) si plasturii cutanati cu nicotina – nitropatch ( nicotina se absoarbe transdermic).
O medicatie recent introdusa in sevrajul tabagic include medicamentele antidepresive tetraciclice, care par sa creasca numarul de reusite si sa scada numarul de recidive. Trebuie mentionat ca doar aproximativ 20% din cei ce au oprit fumatul nu se mai apuca iar de fumat ( recidiva) dupa scurt timp ( nici un an). Unul din factorii cei mai importanti care duc la recidiva il constituie ingrasarea, aceasta putand fi combatuta doar prin activitate fizica sporita ( efortul fizic creste consumul de calorii).
Un alt argument in favoarea opririi fumatului il constituie factorul economic, bugetul personal putand fi redistribuit, in absenta cheltuielilor legate de fumat.
Pentru evaluarea dependentei tabagice, alegerea metodei de sevrare, monitorizare in cursul sevrajului si nu in ultimul rand, consiliere, fumatorul care doreste „sa se lase” poate sa se adreseze medicului specialist.